A LINGUA CORSA IN PRIMA SCOLA Una cunferenza, fatta in CERVIONI, U 30 marzu 1974 da : GHJUVANTERAMU ROCCHI D'auturnu o d'invernu, fattu cena, prima d'andassine à dorme, i più chjuchi, à chì nantu una cascia panca, à chì nantu una panchetta, à chì in culipippuli, ma tutti di punta à u focu... i più chjuchi, si davanu à l'incantesimu natu da una longa fola, un bellu stalvatoghju, da una filastrocca o da qualchì pricantula. « E po venia Ciprianu »... A mane, scuppiati da e labbre di quelli chì i s'avianu gosi a sera nanzu, a fola, u stalvatoghju, a filastrocca o a pricantula, si n'andavanu à caccià i stampi in a mente di tutti i zitelli chì, accumpulati à a sulichja, aspettavanu l'ora d'entre in scola. U veranu, facia maturà l'acquisti. Toccu lugliu e piazzette ricuccavanu di tante cose intese è spessu ripetute. L'auditori di e longhe veghje, eranu diventati tandu, cuntatori di e belle notti d'estate. i primi freddi accasavanu l'argentu di e stelle in u scuppittime di i scatizzuli, è u turchinu di u celu in e fiaccule ballarine di u focu novu. « VOCE » dinù ella, si n'entrava in casa. Tuttu riprincipiava. Ancu i grandi facianu, l'annu sanu, a so pruvista. S'accuglianu in tornu à quelli chì stuzzicavanu e muse, quandu, in rima, u cantu dicia e pene o e gioie chì u populu si spartia. Vucerati, lamenti, paghjelle, impruvisate, chjami è rispondi, pruverbi, si sciuglianu à più pudè. Una disgrazia, una fiera, un battezimu, un matrimoniu, davanu l'occasione à i nostri pueti d'esprimesi, di misurassi, d'esse stati à sente. E' po ci eranu e faccende d'ogni ghjornu chì facilitavanu a cumunicazione, a cumunione, trà chjuchi è grandi. In piazza cumuna, à l'ortu, in campagna, in casa, tuttu si dicia in corsu. I più struiti avianu ancu a pussibilità di leghje u corsu, numerosi è attalentati essendu quelli ch'impinnavanu. Tempi è tempi ! Innò, ghjera eri, appuntu eri, quandu « Ciprianu » ùn venia chè a sera, à l'ora di sonnu, pè i nostri zitelli. U modu di vita hè cambiatu. Cù u novu, si sò scatinati l'assalti di mille manifestazioni cuntrarie à u sviluppu ch'ella merita a nostra lingua. Ma a speranza hè sana. U parlemu sempre chjuchi è grandi u corsu, ci fermanu i scritti di i nostri anziani, di quelli d'eri, di a nova generazione anch'ella ricca di garbu è di sapienza, e s'aprenu infine, à a nostra brama, e porte di e nostre scole. A nostra lingua, ortagna ùn hè mai stata, è mancu ghjè oghje. U fattu chì vo siate tanti quì stasera à parlalla è pè parlanne, a prova abbastanza, si mai ci ne fussi bisognu. Ne siate tutti, anziani, omi è donne, giuvanotte è giuvanotti, zitelle è zitelli, ringraziati. Gratusine à l'A.D.E.C.E.C., associu direttu cun sumpetenza da u nostru amicu Anton Dumenicu Monti, ci hè data l'occasione di travaglià pè a nostra giuventù. Possinu, in sta sala di u Cullegiu di Cervioni, fà inserme un passu in davanti per elle è lasciacci cù a vuluntà di sempre servela à ghjuvore. U corsu, per esse amparatu cum'ellu si deve da i nostri zitelli, hà bisognu di u puntellu u più sicuru ch'ellu ci sia mai statu pè una lingua : A SCOLA. Sì no ne simu tutti cunvinti, ricunniscimu chì ci sò sempre chì s'interroganu è chì si dicenu ch'ell'hè forse troppu prestu. Qualchì unu di l'argumenti avanzati sò questi : u vucabulariu ùn hè micca u listessu per tutti, a so lettura hè difficiule, a so scrittura ùn hè ancu assicurata... Pruvemu nanzu à tuttu à dà un principiu di risposta à ste quistioni, è po videremu à l'opera, dui zitelli di prima scola, mette in pratica u modu di fà leghje, prupostu in u primu librettu « Mamma : o mà », librettu chì no vi prisenteremu stasera. U VUCABULARIU Spessu sentimu dì : u Corsu adopra troppu parulle diffarenti pè dì listessa cosa. Ghjustu ghjustu si issa richezza ùn hè cunsiderata cum'è un infirmità di a nostra lingua ! Cù e facilità di cumunicazione d'oghje, i Corsi si spiazzanu da un capu à l'altru di l'Isula, è l'aquistu d'ogni pieve diventa, pianu pianu, quellu di tutte. Ci sò, ben'intesu, i termini ch'invechjanu cum'è in tutte e lingue vive, ma fenduci appena casu, i ritruvenu sempre in qualchì espressione. Cusì preferimu ind'è e nostre parti : « cane » à « ghjacaru », ma avemu l'espressione « stà à ghjacare techje », « gattu » à « misgiu », ma chjamemu u gattu cusì : « misgiu, misgiu », « ghjacchetta » o « vesta » à « casacca », ma dimu : « hà vultatu casacca », « spetu » à broccu », ma andemu à fà « e sbroccule » (è quand'elle sò scupigne, sò pinze cum'è speti !). Un' allungheremu troppu a funa chì questa, puru tirandula, ùn hè di quelle chì strappanu ! A cunclusione ci vene faciule : i termini di tutte e nostre pieve facenu a lingua corsa, è a lingua corsa hè nostra, in tutta a so richezza. Un' ci nè pò esse lettura, di qualchì lingua ch'ella sia, senza nuviziatu ; quellu di a lingua francese, s'ellu ùn hè compiu in un annu, si compie in dui, è ancu in trè. Si capisce... Qualchì esempiu pè prova chì u tempu vole l'asiu U scularu deve amparà à leghje : In francese S = s Soleil, seul. un service. Verser. Possible S= z Rose, rase. Pèse Frise... C = k Comprendre, cueillir. Un Corse. Accompagner... C = s Ce. Ceci. Ça. Acerbe... e = e Je. Petite. Mine... e = a ardemment... O = o (de rose) Rose. Dose. Pose. chose... o = o (de bonne) bonne. Donne... Ai = ai Taire. Paraissent... etc... ai = e faisant... ect... Multiplicà l'esempii ? à chì ghjova ? ci bastanu questi pè rendeci contu chì e difficultà sò in a lettura di e cunsunali (s, c,...), di e vucali (e, o, ...), di i gruppi di vucali (ai,...), di u gruppi vucale + cunsunale (emment...) In corsu, e dificultà sò di listessa spezia. In corsu S = s Sole. Solu. Un servziu. Versà. Pussibile... S = z francese Rosa. Rasa. Pesa. Frisa... C = k francese Capì. Coglie. Un corsu. Accumpagnà... C = g francese « grand » U cane. Pocu. Focu... E = è francese Demu. Femu. U trenu... E = é francese Prestu. Furestu... E = ae Serve. Perde... O = o fancese di «rose» Dosa. Morte. Porta.Fora. O = o francese di «bonne» forse. Cosa. Chjosa. An = an, francese «tante» Frantu. Tandu, quantu... ecc... An = enn Francescu An = ein francese Stantu... ecc... Un' la ci facenu i sculari à amparà à leghje u francese ? Cusì ghjè pè u Corsu, basta ch'elli sianu amparati. A SCRITTURA Hè un fattu cunnisciutu chì u francese ùn si scrive micca sempre - è ci vole à dì ancu pocu spessu - cum'ellu si prununzia faisait (e), ardemment (a), oignon (o), dose (z), caroline (k), ils chantent (e)... Pè u corsu hè cusì dinù (u cane (g), a pasta (b), i topi (d)... Esistenu pè a lettura è pè a scrittura, regule chì permettenu à u zitellu di leghje, è di scrive bè quandu ellu si n'hè impatrunitu. Ghjè precisamene di ste regule chì no ci intratteneremu avà. L'avemu pigliate in u libru di Pasquale MARCHETTI è Dumenicu Antone GERONIMI : Intricciate è cambiarine Avemu signalatu, quì sopra, qualchì unu di i cambiamenti di valore di certe vucali cum'è « o », « e », aghjustemu chì « a » dinù si leghje quandu « a » (pasta), quandu « ae » (carca), ma a capacità di mutà di cunsunatura a più rimarchevule ghjè quella ch'elle anu tredeci cunsunali di u nostru Santa Corce. B.C.CHJ.D.F.G.GHJ.P.Q.S.T.V.Z. I cambiamenti di cunsunatura, venenu fatti naturalmente quand'è no parlemu u corsu : bastia (b). pè (p) a bastia (w) piove (b) ; fasgianu (f), o fasgià (v). « Intricciate è cambiarine » annunzia pè a prima volta e cunsunali cambiarine, e diverse sunsunature ch'elle ponu piglià, e a regula chì ci premette di cunnosce a cunsunatura capunanzu. Regula di u manganiolu DOPU A PUNTU, ACCENTU O CUNSUNALE, E CUNSUNALI CORSE SO « PRETTE ». IN L'ALTRE PUSIZIONI SO « FROLLE » Suttumettimu a cunsunale « f » à a regula di u manganiolu. Avemu : Pretta F fine hà finitu in fine ( affare (f) (f) (f) Frolla A fine Definitivu (v) Presenta cusì, a cambiarina « f » pò esse amparata à esse letta quandu F quandu V essendu prutantu sempre scritta « f ». In u librettu di lettura « Mamma » : o mà », e cambiarine sò presentate in l'ordine quì sceltu, cù u culore rossu in i trè primi guadrelli. Hà prestu fattu u scularu à fà soi i casi induve a cunsunale studiata hè « pretta » è quelli induve ella hè « frolla ». Finiscerà pè applicà, leghjendu in u testu, a « regula di u manganiolu » naturalmente, cum'ellu l'applica quand'ellu parla. L'ALETTA In u secondu guadrellu, ! hà finitu !, « f » hè presentatu daretu à u segnu graficu ('). Issu segnu ghjè l'aletta. Un' truveremu l'aletta chè sopra à e vucali chì finiscenu una parulla « mozza » (virtù, manghjà...), è sopra à i « curtaghjoli incarcati » (sò, à,...). Ci ghjova à 1. Un' cunfonde micca « so » aggettivu pusessivu (u so cane) cun « sò » verbu esse (sò maladu) ; « à » prepusizione (à petru) cun « a » articulu (a pesta) dunque à fà distinzione trà omonimi monosillabici : da - dà ; si - si ; e - è... 2. Sapè capunanzu a cunsunatura di a cunsunale chì seguita, chì no leghjeremu sempre « pretta » : hà finitu, sò pomi, hè tardi, dà tuttu, trè femine, manghjà pane è casgiu, qualchì tufone. 3. Signà l'incalzu pè e parulle mozze, riducendu à dui casi duv'ellu ci vulerà à piazzallu senza altra aiutu chè quella di l'usanza in e parulle liscie o sguillule. -parulla mozza : cantà (l'incalcu hè signatu da l'aletta), -parulla liscia : dum(a)ne (l'incalcu s'ampara à l'usanza, -parulla sguillula : c(o)cciuli (l'incalcu s'ampara à l'usanza). U LIBRETTU DI LETTURA : « MAMMA : O MA' » Un' si pò spone in un colpu solu, tuttu ciò chì deve esse dettu di u nuviziatu di a lettura. Ci limiteremu à l'essenziale. A dimarchja intelletuale di u zitellu u face andà da « u tuttu » à « u particulare ». Hè megliu dunque à presentalli : una frasa, una parulla d'issa frasa, una sillaba d'issa parulla, po a lettera da studià. Mamma spazza - mamma - ma -m Studiendu e cunsunali cambiarine si deve pensà à falle amparà à esse lette quandu « prette », quandu « frolle » : bastone (b), u bastone (w). Essenduci in corsu parulle mozze, lisce o sguillule ci vole à fà piazzà bè, leghjendu, l'incalcu : libert(à), sta(s)era, r(e)pice. Ste dificultà sò prestu risolse sì u scularu sà parlà u corsu. Pè leghje bè ci vole à sapu parlà. Da quessa, u librettu « Mamma : o Mà » si cumpone per ogni lezione. -d'un mumentu di dizzione (recitazione, esercizii varii...), -d'un mumentu di parlata (elocuzione à parte da una fiura o da oggetti presentati), -d'un mumentu di lettura. A DIZZIONE. Abitueghja u scularu à dì bè e vucali, e cunsunali, i gruppi di lettere, e parulle, e frase... L'ampara à piazzà l'incalcu à voce, à parlà secondu un ritmu nurmale. A PARLATA. Face ragiunà u scularu, li face dì in e so risposte parechje parulle, parechje frase ch'ellu leghjerà in u terzu mumentu d'una lezziò, quellu precisamente di a lettura (a fiura o l'oggetti aduprati pè a parlata annunzianu u testu da leghje). A LETTURA. Ogni lezziò di lettura prupone à u studiu : -una lettera o un sonu, -un'applicazione di a regula di u manganiolu pè e cunsunali cambiarine, -un testu d'iniziazione à a lettura currente. Rimarche : - for di pè e parulle mozze (carità, fù, quì...) l'incalcu ùn hè micca signatu da l'aletta. -e lettere, pru cambiendu di cunsunatura, ùn cambianu micca di vestura teramu - o tè). A PRUGRESSIONE. Sò presentate : -e vucali (a, u, e, o, i) -e manse (m, l, n, r) -e cunsunali cambiarine -i gruppi di cunsunali è di vucali (ar, ur, st, in, sce, tra, gl, ai, iù, en, em,...) U librettu tene in cinquanta duie lezziò. Cù duie lezziò à l'etima, si pò compie in un annu fendu ancu parechje revisioni. Dece puesiole aiutanu u scularu hà avè una dizzione curetta. Ogni pagina porta una fiura pè a parlata. Dizzione è parlata si ponu fà listessu ghjornu. Parechji soni, gruppi di lettere essendu detti è scritti cum'è in francese, sarà l'occasione pè e duie lingue, a francese è a corsa, di truvà ognuna un cumplementu in l'insegnamentu di l'altra. Esempii : A - pa - ta -da On - mon -ron Stra -glo -fla Ecc. I-DIZZIONE. A' a scuperta di a lettera « p ». (stu testu, da fassi amparà in corsu d'annata, porghje à lettera « p » vinti volti, quandu « pretta », quandu « frolla ») A cioccia, i 1(p)iuli è u filanciu. 2(p)piuli 3(p)iuli... 4(p)iulucci i mo ciucci, venite vicinu à mè, tenè un grombulu di risu un brusgiulu di 5(p)ane, un 6(p)isu tutti in tornu à mamma trizinata cullana d'oru, tesoru, ciucciata ! sottu à l'ale di mamma nascosi ghjumelli caldi è 7(p)ilucciosi 8 zam(p)ine 9 ze(pp)e, 10 zam(p)ine dilicate è damaschine u filanciu in celu gira, gira u filanciu cù u 11(p)izzicu fattu à granciu ! 12 (p)iuli, 13 (p)iuli, 14 (p)iulucci i mo ciucci un 15(p)iu pp)iulate16 -17(p)iù 18(p)iù... 19(p)iù... 20(p)iù ! REGULA DI U MANGANIOLU Pretta p = p 4.19.20. dopu à puntu 13.14. dopu à riposu prulungatu 17. dopu à aletta 6.8.10.15. dopu à cunsunale 9.16. lettera doppia 2.12.18. in principiu di testu frolla p = b 1.3.5.11. dopu à vucale II-PARLATA A' a scuperta di a lettera « p ». Paula appronta a suppa. Materiale : acqua, un stagnone, pomi, puri, dissegnu di pisi, un pane, un cultellu, una suppera, u dissegnu di paula (a mamma),... Scopu : fà sente è fà dì e parulle è e frase chì anu da cumpone a pagina di lettura pè u studiu di a lettera « p ». Dumande (ghjè u maestru chì cunduce a lezziò, ma i sculari ponu è devenu anch'elli quistionà) Risposte pussibili (So i sculari chì rispondenu, u maestru intervene si a risposta ùn l'hè micca data) - chì sò sti legumi ? - chì si ne face di i pomi, di i puri è di i pisi ? - sò Paula (u maestru sbuchja i pomi ch'appronta Paula ? - Eccuci i pomi. Quantu pomi ? - E què chì sò ? - E què chì ghjè ? - Qual'hè chì vole un pezzu di pane ? - Chì manghja « Francescu ? - A tè ti piace u pane schiettu ? - E a suppa ti piace ? - Venerete dopu à manghjalla ? - Qual'hè chì vole esce à ghjucassi ? - O savè apri a porta, a finestra... chì face Saveriu ? - O pè, o savè, o marì, o cà, o francè, escite. Si puntanu ? - Dilli ch'elli ùn si puntinu micca. - Dilli ch'elli scappinu fora, ch'elli facinu pianu... - Dumandalli s'elli faranu pianu, s'elli ùn si punteranu micca... ? s'elli veneranu dopu à manghjà a suppa ? - sti legumi sò pomi, puri, sò pisi - di i pomi, di i puri è di i pisi si ne face a suppa - Paula appronta a suppa - Eccuci unu, dui, trè pomi - Unu, dui, trè puri. - Sò pisi - Ghjè una suppera, un pane. - Eiu volgiu un pezzu di pane - Francescu manghja un pezzu di pane. - Iè ; inno ; à mè mi piace ; à mè mi piace - Pane è casgiu... - Mi, ti, ci piace a suppa. - Iè veneramu à manghjalla dopu. - Vogliu esce eiu... - Saveriu apre a porta, a finestra, a porta hè aperta. Apri, apre, aprimu a porta... - Iè si puntanu. - Un vi puntate micca. - Scappate fora, fate pianu... - Farete pianu. Un' vi punterete micca ? venerete dopu à manghjà a suppa ? Rimarche : ste dumande è ste risposte ùn sò date chè à titulu di pruposizioni. U maestru saperà pruponene d'altre ch'ellu ghjudicherà più utili. I. LETTURA (prima lezziò) A' a scuperta di a lettera « p » Paula appronta a suppa 1 Paula appronta a suppa 2 paula appronta a suppa 3 paula pa p pa. paula , hè paula o pà po. paula, sò pomi i pomi pu. puri, trè puri i puri pi. pisi, un pisu i pisi appena. appronta dopu paula appronta a suppa -ci hè pomi, puri è pisi -paula appronta a suppa -hè bona a suppa di pomi, di puri è di pisi -dopu i zitelli manghjeranu appena di suppa RIMARCHE 1 bisogna à scrive in rossu e lettere fatte quì in graffia doppia. 2 a pagina di lettura pò esse fatta cù i zitelli secondu l'estru di u maestru. 3 una parulla, o una frasa, hè letta appena scritta. 4 i guadrelli si cumponenu fendu dumande à i zitelli. 5 tutte e parulle studiate si ritrovanu in u testu di lettura currente. 6 quandu a lettera « p » hè scritta in rossu, ghjè pretta. ESERCIZII Scrittura : si face scrive a lettera « p » ; si ripiglia in duie parulle, una volta pretta, una volta frolla. (Seconda lezziò) A prima lezziò pò esse fatta di preferenza cù i chjuchi chì cumencianu a scola. Quelli chì anu digià fattu u nuviziatu ponu andà appena più luntana. Bisogna à presentà a seconda lezziò cum'è a prima (scrittura inglese - calcinella rossa). Paula appronta a suppa Paula appronta a suppa Paula pa p p Pa paula hè paula a mamma si chiama paula Po pomi sò pomi ci sò i pomi Pu puri trè puri ci sò dinù i puri Pi pisi un pisu ci sò i pisi Pa pane un pane u pane hè custì Pe pezzu un pezzu dammi issu pezzu di pane Pia pianu fà pianu fate pianu Pie pienu hè pienu u stagnone hè pienu Pun puntà ùn puntà o mà, francescu mi punta Appronta. A suppa. Scappa. Sempre dopu. Apre. Aspetta Paula appronta a suppa -paula appronta a suppa. Nantu u tavulinu, ci sò pomi, i puri è i pisi. U stagnone hè guasi pienu d'acqua. -o mà chì sò sti legumi ? -sò pomi. Qui ci hè trè puri è dui pugni di pisi -chì faci o mà ? appronti a suppa ? -iè o cà. Hè bona a suppa di pomi, di puri è di pisi. Ti piace ? -mi piace assai o mà ! entre Francescu : -o mà, dammi un pezzu di pane. -Aspetta appena, u ti daraghju dopu. Empii stu stagnone d'acqua. -Tè o mà, u stagnone hè pienu ? -Tè u to pane, avà cù carlu andate fora. Un' vi puntate micca, fate pianu. Hè sempre a bon'ora. Dopu vi chjameraghju pè manghjà a suppa. Scappate. Un' lasciate micca a porta aperta. RIMARCHE ; « p » ci hè presentata in tutte e so pusizioni pussibili. A truvenu daretu à cunsunale, in u mezu di e parulle, cù, : sempre, aspetta O cù un eserciziu à callaghje : Hè...... à bon'ora. Francescu manghja un...... di......, paula...... a...... Prupunimu qualchì termine chì pò ghjuvà INCAPISTRATE E SUGHJARINE E vucali, a sapemu, quandu lascianu « pretta » a cunsunale chì seguita, quandu a facenu « frolla ». 1. E vucali chì portanu l'aletta cum'è un « capestru » (à, sò...) facenu pretta a cunsunale. E chjamemu « incapistrate » : Hè pasta, à tempu, sò fora, tù corri, cusì vogliu ! ! ! ! ! « incapistrate » 1. E vucali ch'un portanu micca l'aletta quand'elle facenu « frolla » a cunsunale chì seguita, cum'è s'elle a si sughjianu, e chjamemu « sughjarine » : E paste, u tempu, a burbice, i vechji, u pratu ! ! ! ! ! « sughjarine » A BUFULA A cunsunale cambiarina « g » sparisce à a prununcia in certi casi. Tandu e detta « bufula ». li si pò mette un pichjinu pruvisoriamente, in corsu di lezziò, pè aiutà i zitelli à leghje bè : U gustu, a grate, u grombulu ! ! ! « bufule »