UNIVERSITÀ D'ESTATE ATTI DI A GHJURNATA DI A LINGUA CORSA IN CERVIONI U 4 AOSTU 1977 LINGUA È TECNICA INTROITU : Pasquale MARCHETTI Un'altra volta, a Ghjurnata di a Lingua Corsa di l'Università d'Estate si tene quì, in Cervioni, duv'è no sapemu di truvà l'appoghju sodu di l'Associu attivu è fattivu, presidutu da Anton Dumenicu Monti, è cumpostu da militanti culturali di prima trinca, chì ùn risparanu tempu nè sforzi, da un capudannu à l'altru ? Sò passati cinqu'anni, da poi quelle trè Ghjurnate Corse di Corti di u 72 quandu, si pò dì, l'adunite corse in difesa di a lingua piglionu un altru fiatu. Cinqu'anni di scumbattera è di battaglia. E' pensate, o amichi, à a strada chì s'hè fatta : di ciò chè no dicianu, sò obligati oghje à parlanne, ancu quelli chì tandu ci ghjucavanu à a risa. Hè passatu un annu da a prima Ghjurnata di Cervioni. E' difatti, u 4 aostu di u 76 segna - cum'è no l'avemu detta u ghjornu - una nova cunfina. Avianu ragiò di dilla, chì ùn ci sarà più versu à facci vultà da a strada fatta induv'è no ci simu innultrati. E' quessa, pare ch'elli sianu stati uni pochi, uni puconi, à capilla, sti dodeci mesi passati. Di a lotta, pè a lingua, ùn si n'hè mai parlatu tantu. Hè diventata u prublemu numeru unu, a priurità di e priurità di a quistione corsa. Avemu lettu l'articuli in tutti i ghjurnali, ancu quelli di Parigi, è di paesi luntani . Si n'hè fattu cennu in tante emissioni di radio è di televisione, in Francia, è altrò ancu di più. I libri isciuti nant'à u sughjettu corsu mintueghjanu, - avendule capite o micca - e nostre preoccupazioni. Omi pulitichi di ogni culore, presidenti di repubblica, segretarii generali di partiti, autori di pruposte parlamintari, sò obligati à trattà l'affare di a lingua è di a cultura, ogni volta ch'ellu si parla di a Corsica. Ancu in casa nostra, è frà quelli chì sò à favore, s'hè fatta sente una vuluntà più risuluta è cuscente. U mutivu hè chì i muvimenti storichi di prufundura, lanciati ch'elli sò, ùn ponu più esse parati da una burocrazia qualunque. Quellu di a rinascita di l'identità ascose, a nostra è tant'altre pè issu mondu, hè unu di quessi. Cù noi, ùn avemu u guvernu, nè l'Aministrazione, nè i capizzoni di a pulitichella, ma avemu u sensu di a storia, è e lotte di i populi pari nostri. Di quessa, ùn ci ne scurdemu, è sappimu guardà più in dà chè u nostru campanile. Ma sappiamu dinù chì à chì ùn s'aiuta per meritassi a so piazza in u mondu di l'omi è di i populi, risica di firmassi sacrificatu, sminticatu, senza mancu più u so locu. Allora, à i mutivi leghjittimi di suddisfazione, ci tocca ad aghjustà a filza di e nostre debulezze. Una si hè chì una vera lotta culturale è linguistica, cum'ella hè necessitata da a situazione ind'è no simu, in Corsica ùn s'hà ancu à fà. Difatti, ne simu sempre à a sensibilizazione. Travagliu utile - basta a pensà in chì abissu chè no eramu falati - ma chì s'averia ormai da rinfurzà in trè direzzioni. A prima hè a ricerca teorica è scentifica. Perchè l'avemu da fà noi. Ci hè pocu da cuntà nant'à a cunserveria di Casamozza chì, per sente dì averia da riapre in Corti, trà l'anni 85 è 90... Issa ricerca, è a riflessione chì a sustene, hè digià cuminciata in a Ghjurnata di u 76 nant'à u bislinguisimu, hè cuntinuata cù u travagliu chì s'hè fattu per quella d'oghje nant'à "Lingua è Tecnica", è ci ralegra di vede à sta tribuna giovani studiosi ch'issa ricerca a purteranu sempre più avanti. A sinterete, da i temi ch'elli v'anu da espone, quant'ellu hè apertu u campu di u nostru travagliu. A seconda direzzione hè quella di a creazione viva : ùn si tratta micca di pienghje u mortu in lingua corsa, d'arregistrà ciò chì fù, senza rimpiazzallu, di fà i cumintarii sapienti nant'à l'opere passate, puru ch'ella ghjovi ancu quessa, ma di prupone l'opere nove, scritte oghje, di ghjuvassi di i risultati di a ricerca, per dà a vita à a lingua corsa di u nostru tempu. In versi è rime, ma ancu in prosa, in opere literarie, ma ancu pulitiche, economiche è tecniche. Una lingua più s'adopra è più s'affina, più dice è più diventa capace di dì. E' per quessa, a nostra lingua ùn si tratta micca di mantenela cum'ella hè: ci vole à dalli i mezi di una vita propia è di un liberu sviluppu. Un' hè affare di fà vultà u so passatu, ma di dalli u so dirittu à stà in ogni settore di u mondu d'oghje, pigliendune in contu a mudernità. Un' hè solu roba da paisolu o da rughjone, ma un prublemu chì tocca tutti l'individui, perch'elli possanu participà à a vita cullettiva di u so populu. A' chì pretende di smurzà a rivendicazione, dendu di a lingua un particularisimu paisanu, o roba da studiassi, o un ghjocu pè i sfaccindadi, o una infiguratura pè u turisimu, si sbaglia. Oghje a lingua, secondu ch'ella piglierà o no i so diritti - tutti i so diritti - sarà pè a Corsica u segnu di a vita o l'attu di a morte. A terza direzzione hè più schiettamente pulitica. A cultura ùn hè micca solu l'affare di i culturali. Hè l'affare di tutti, perchè simu tutti di cultura corsa, essendu questa quì cumposta di u raportu trà l'omu è u so locu, è da u sintimu cumunu. E lotte linguistiche è culturali ci sò pè issu mondu. Guardemu cum'elli e facenu l'altri. Avemu assai da amparà. Per un dettu, fedighjemu à i Chebeccani, ghjente finu à pochi anni fà inghjuliata, cù u so parlatu disprezzatu, è oghje ripiglianu u so locu è a so piazza. O i Flaminghi di Belgica, chì ùn sò più disposti à adimette chì a so lingua abbia menu diritti chè un'altru, in casa soia. O i Catalani di Spagna, turnati liberi cù a so lingua è a so cultura intatte è vive, dopu quanrat'anni d'oppressione. E' tant'altri. Siamu intransigenti, chì u nostru, u dirittu, hè quant'è u soiu sacru è sicuru. Surelle, fratelli, patriotti, ùn cunfundimu più a cultura aministratica di distribuzione, « l'affari culturali », i so funziunamenti è a so prugaganda, cù a cultura di u populu. Un' cunfundimu più l'attività private di l'individui chì anu à chì fà cù ciò ch'ellu si chjama « culture », cù a cultura di u populu. Un' cunfundimu più « culture populaire », u « cyrnéisme », u so sisu di folclor, cù a cultura viva di u populu. Un' cunfundimu più a cultura d'amparera - quella, disse un universitariu francese, custituita da ciò chì ferma quand'omu si hè scurdatu di tuttu-, cù a cultura di u populu. Un' cunfundimu più a cultura d'estetisimu, - quella di cunnosce è capisce u cunvenutu « bellu » -, cù a cultura di u populu. A cultura di u populu hè vita, mentre chì l'altre sò morte. Ma issa cultura, appuntu perch'ella hè vita, è ch'ella cuncerna a vita cullettiva, ch'ella ci hè à tutti cumuna, ùn si pò spiccà da a pulitica, pigliata in u sensu nobile di a parolla. Sì certi omi « di cultura » facenu male à vulè a cultura senza pulitica, hè ancu peghju quandu l'omi di pulitica volenu a pulitica senza cultura. Perchè solu cù a leia cultura è pulitica, esceremu da e cruciate vanacce, da u pienghjulime di e cinte rosse è di mutende villutine. A difesa di a nostra lingua portacultura sia u fronte più lindu è decisu. Senza a lingua, ùn ci sarà più cultura, senza cultura più populu, senza populu più Corsica. Amichi, fratelli è patriotti, un accittemu più chì in un affare di famiglia, cum'è quellu di u nostru vive, ch'ella venga sfacciata è lesta à ficcà u so nasu altra ghjente, à dicci chì ùn simu degni, è à fà lege in ciò chì hè soiu è ch'ella ùn pò capì Muvimuci risuluti pè a strada chè no avemu apertu. E' a Corsica camparà ! Dumenicantone GERONIMI: "Trà lingua corsa è tecnica" "Da arrimane à dumane" U temu di a ghjurnata di a lingua corsa hè « Lingua è Tecnica » ma ùn ci vole micca chì no ci lascimu ingannà da duie parolle. A disse ancu Pascale Marchetti avalella : chì no ùn aghjamu à crede chì u prublemu di a lingua tecnica ch'ellu si possa spiccà da quellu chì vene da cum'elli si stabiliscenu i raporti trà una lingua praputente è una lingua praputenziata, vene à dì, da noialtri corsi in lu 77, trà lingua francese è lingua corsa. A lingua tecnica hè solu un campu particulare è dumanda riflissione è ricerche cù i so particulari, di sicuru ma cù listessu fine di a lingua tutta inseme, vene à dì chì i nostri travagli d'oghje sò da mette in seguitu è in lu quatru ginerale chì fù tracciatu annu quì in Cervioni quand'ì no parletimu di bislinguisimu. Prima d'inultrà in lu temu d'oghje vogliu spacificà trè o quattru punti : 1. Postu ch'e parlu u prima di lingua è tecnica faraghju cum'è un introitu storicu da i studii più scentifichi è i paragoni chì anu da esse purtati da quelli chì venenu à pressu. 2. Quand'e dicu lingua tecnica ùn intendu micca solu a lingua di a miccanica, par un dettu, chì intendu ancu a lingua sputica d'un'arte o d'un travagliu chì par fà lu accorre una pratica micca di quattru è trè sette (si capisce ch'e ùn dicu quessa par mastucà à piattacunera una rivista cunnisciuta !). 3. E parolle ch'e aghju da mintulà, o i detti, sò stati ricolti micca in li libri : i mi indittetenu parsone anziane, u più, chì certe oghje avarianu francu i centu anni, è pò ancu parsone assai più zitelle, ed eranu aduprate in modu pricisu. Si pò dì chì sta lingua tecnica era in usu cumunu fin'à u quattordeci è ancu bellu dopu, è tante parolle s'usanu puru oghje. 4. U quartu puntu hè questu quì : puru ch'ellu sia cunnisciutu mi pare ch'ellu ci voglia à ramintà u prucessu ginerale di cum'ellu si impusisseghja l'imperalisimu linguisticu. In corte parolle : a) cù argumenti pratesi scentifichi hè tiurizata a supranianza linguistica di a lingua praputente, portaideologia di u vincitore chì si face passà, colpu par colpu, da missiunante di a « Civilisazione » è di « Prugressu ». b) cù u disprezzu matriculatu è accanitu di a lingua praputinziata si ghjunghje à fà la passà da portapinsamentu dibbulellu è schizzinosu d'un « modu di vive » mezu ca salvaticu, ma micca d'una cultura. c) Cù u putere in mani si mette ista lingua praputenziata in lu pede d'ùn pudè si adattà a u cambiamentu cuntinivu è pò si rimbecca d'ùn esse adatta à dì u mondu mudernu cù e so tecniche. Ghjuntu quì vegamu à pena uni pochi d'asempii di sta lingua corsa tecnica. Faraghju una scelta à bastanza svariata di parolle tecniche d'arte o di travagli è po ricacciaraghju detti o pruverbii fatti cù d'altre parolle tecniche. A tornu à dì, sò tutte parolle chì eranu in usu cumunu. (da certe parolle si dà calcosa di spiicazione) Maestru di muru : - ghjesciu, allattà, puntarole, quatrera, capimonti, sopraporta, treccia, sponde, tempie. Bancalacu : - piana, mezapiana, pianellu, tagliolu, scorbine, morsa, tilare, trapanu, truvelle, ghjargallu, - trapanatu da grentu à fori, tavule ghjargallate. Stazzunaru : - stazzona, stampaghjolu, masciottulu o ghjamgarone, mappa, mappetta, sarratura o sarrenda, sveltru o farriale, ghjanna. Sartore : - garbizzà, puntu innanzu, puntu di felza, puntu di trapunta, fà e coltre, fà una bugia, l'ochju di a manica, e brache, -sbragagliatu, longa curata sartora sguaiata. Mulinaghju : - trimoghja, trimughjolu, accurdillà, a nottula, e pinnelle, u rotulu, a trappetta, -mette u mulinu in carta bona. Panatteru : - e rimite, u cigliu di u fornu, spianà, u ruvime, a conzula, a stacciaghjola, - di coda di cavallu ùn si pò fà stacciu di seta. Carritteri : - mulu di stanghe, mulu di sciuviglia, bilanciu, a trica, - trincà à manca... Pastore : - u bugognulu, u gridulu, u compulu, e forbice cassine, l'assu, i pettini farrigni, - fà ciapa, u latte brucciuleghja, vindutu brucciulente, u muntone ch'ùn porta u so assu hè una pecura. Vignaghjolu : - a curbaghjine, u tinazzu, u torchju, u graticulu, i craviglioli, u manfanu, - fà i craviglioli, manfanu di botte. Tissotore : - subbiu, i licci, l'aspa, a spola, macennule, - chì vene chì tù inaspi ? saltà e toppe, lestra cum'è una dipanella, fia u fusu à chì ne hà l'usu, da dì ad esse hè cum'è da orde à tesse. Valchera : - i zitelli anu valcatu u lettu. L'ape: - matricula, i favi, l'amacu, l'aghjone, a bugnola, u pollu, u barbigliulu, - civa cum'è l'apa, caccià u barbigliulu, uva impullata. Agricultura: - u suvicciu, l'armacciu, a vintoghja, l'atrazone, a trattoghja, u debbiu, a nuvala, a maghjinchera, - falava chì facia u debbiu. Macillaru : - e parasangue, a lattarelle, a cionciula, a culata, u razese, a pitturina, a valdana, a spalla, a curada, u manfiu, a g hjargaglia, - travaglià à crepa curata, o manfiò. è à chì era ch'un cunniscia ciò ch'ell'era una tagliola, una vulella, una ghjambice, un ghjanciu, o tartane, i squatroni, una funa cavallaghja, u trefulu, i feltri, ecc. Piantaremu quì un mumentu. Si ponu fà duie asservazione : 1. Ci avidemu chì esistia una lingua tecnica pricisa adatta à u s viluppu di e tecniche di tandu. 2. Parolle tecniche, cum'è quelle di u tilaghju par un dettu, eranu aduprate da ignhjunu è ancu in li detti è in li pruverbii segnu chì capite eranu ad una para. E ragione seranu duie : e tecniche ùn eranu micca di quelle spicializate assai chì sò vinute dopu è po ogni famiglia era custretta à fà quasi tuttu ciò chì li s'accuria, u pastore facia ancu da maestru di muru è da cuglitore, a pastora facia brocciu è furmagliu ma vistia ancu a so famiglia. Firmemuci un antru pocu è sintimu l'analisi ch'ellu face Luigi Ghjuvanni CALVET di cum'ellu avanza u culunialisimu in fattu di lingua. A spieca in lu so libru "Linguistica è cululinialisimu". A' parè soiu ci sò duie tappe principale : Ghjuntu u vincitore a lingua duminatrice l'adopra prima a classa suciale chì s'accosta à u putere, vene à dì i gruppi militari è di a ministrazione, è po dopu i cumircianti è quelli chì campanu à l'aghjettu di u putere puliticu, è à u fine quelli chì vanu à fà i servi ind'è issa ghjente. Quessa saria a prima tappa. CALVET a chjama quella di l'avanzu verticale, chì si tene in le citai. Dopu vene a siconda, quand'ì a lingua duminiatrice si sparghje in le campagne. CALVET a chjama quella di l'avanzu « à pianu ». E' allora face què l'osservazione : ci sò trè gruppi linguistichi, 1) quellu di a classa suciale chì campa à vicinu à u putere puliticu 2) quellu di u populu di e citai 3) quellu di u populu campagnolu. E' ad ogni tappa ci hè un gruppu linguisticu bislinguvu : - à a prima tappa hè quellu di a classa suciale chì a u putere, in quill'altri dui hè monolinguisimu. - à a siconda tappa : monolinguisimu (in la lingua duminiatrice) di a classa suciale à u putere è di u populu citadinu è bislinguisimu in lu populu campagnolu. Tappa si ne pò mette un'antra : monolinguisimu (in la lingua duminiatrice) di a classa suciale à u putere è di u populu citadinu è bislinguisimu in lu populu campagnolu A' sente à CALVET, finch'ellu esiste u bislinguisimu, fussi puru ind'ì l'ultimu gruppu hè segnu di lutta contru à u vincitore ancu puru chì ista lutta ùn sia micca cuscentizata. Spentu u bislinguisimu hè risciuta l'assimilazione di a lingua duminiatrice et hè finitu tuttu. Vultemu à a nostra lingua tecnica. Si ponu vede, chivi dinolu, duie tappe : quand'elli cumincionu à ghjunghje ogetti è tecniche nove, s'ellu fussi statu in forza u corsu avaria o invintatu nomi è parolle nove o adattu i nomi cunnisciuti o incursitu e parolle ghjunghjiticce, è cusì fece à u principiu : scalonu u falfarru, i cappisulli, u sargente, i pinò, ecc. Pigliemu a vittura, u vitturinu, u cascione, a parafanga, u frenu, i lumi, a manuella, u vulante, purtà a vittura, curnà, trumbittà, inavanzà, andà à marchja à daretu, ecc. Ma prima eranu ghjunti certi stututori. Una maestra amparava à e sculare à dì : Ripassà invece di stirà i pantaloni invede di i calzoni e ghjambe invece di e brache a robba in invece di u vistitu custume invece di mutenda finestra invece di purtellu collu invece di cullarinu è cullaghjola buttoni invece di bottuli. è tira avanti. U mutivu era chì isse parulle s'assumiglianu a u francese. E' po issa maestra cunsigliava e zitelle ch'elle fessinu parlà cusì ancu i babbi ed e mamme. Si face chì invece di crià una parolla nova partendu da u buttacciu di u stazzunaru s'attizzò u focu cù u suffiettu, si scurdomu di e mullette è si piglionu tizzoni è carbone cù e pinzette, si ficcò picchetti in tarra invece di piottuli, à nantu à i ponti ci sò i parapetti invece di paratine, e tavule di sulaghju sò incastrate chì u ghjargallu hè turnatu incastratu, invece d'invità parolle nove da mullette, o da masciu o da femina o da cavichja si mette russori in ogni miccanica è si face dinò e murtese à tutta passata. E' eccuci ad oghje. A' chì tappa saremu diq uelle di CALVET? Un' la sò ma i picchetti tenenu u grigliasgiu chì a reta hè invichjata, e mappette sò turnate à sciargnera chì sò sudate ? E boatte di l'allumette ghjovanu da fà parte i pettari chì i sfugari d'oghje ùn anu bisognu di amorse è u croscè tene megliu cà l'ancinu ancu chì i volè merzinu più cà l'alape. Basta, piantemu chì sinnanò u sciuffore s'hà da mette à clascunà è po ci pò ancu ficcà in lu coffru è s'ellu marscierera senza fari ci pò ancu scrasà o spiantà quì stu muru di bricche puru ch'ellu sia tapissatu. Bona... ancu a risa pò ghjuvà da migliurà si da tutti issi sciarpelli, ma dumane chì sarà a n ostra lingua, tecnica è mica tecnica ? Ci vole chì no aghjanu fede chì tutu stà in pettu à noi ma devemu sapè chì u prublemu di a lingua tecnica hè quellu di a lingua. Quellu di a lingua vene à dì quellu di a cultura è tandu quellu di a Corsica sana cù tutti i prublemi da asaminà è da risolve. Ghjacumu FUSINA : « Adattà a lingua à u mondu d'oghje » Intruduzzione. Annu passatu à ista Ghjurnata di a Lingua corsa di Cervioni si parlò di bislinguisimu. U bislinguisimu cum'è fattu di cultura, cum'è puntellu di literatura, cum'è prublemu puliticu, ecc. U bislinguisimu chestu da uni pochi pè a salvezza di a lingua minacciata, ma à le volte periculosu, quand'ellu ùn hè chè una figura senza fondu veru, quand'ellu ùn hè chè una piattatella pè aiutà a lingua a più parlata à inghjottesi megliu a lingua minuritaria. S'hè vistu chì particuclari dilicati, ci ne era, è po ci ne era ! Risposte è suluzioni credimu d'avenne datu dinù qualchì d'una. Simu quì à posta : pè dà di manu à i nodi di a nostra situazione linguistica, è pè aiutà à scioglieli à ghjuvore, s'ellu si pò. Ma ci vole à dì subitu, prima di dì altru restu, chì e prove di vita vera, quelli chì e danu sò quelli chì parlanu a nostra lingua, sò quelli chì l'adopranu tutti i santi ghjorni. Vogliu dì chì valeranu pochi affari e nostre pruposte d'oghje d'elle ùn sò discutate, praticate, stimignate da tutti : ghjè u nostru populu sanu chì l'hà in bocca e risposte à e quistioni di a lingua. Ci vulia à mintuà iss'idee lampate anni pè, diceremu, ammuglià à pena quelle di quist'annu. U tema ùn hè u listessu, postu ch'ellu si tratta quist'annu di creazione (linguistica è altra), di lessicu, di dizziunariu... ma u penseru ferma quellu di fà campà a nostra lingua cum'ella campava nanzu. E' ancu megliu : dà fà a prova ch'ella hè capace di spreme, micca solu a vita d'eri, ma dinù quella d'oghje è quella di dumane. Fà a prova - a ripetu - teorica, metudologica è, via via, forse ancu pratica, ch'ella si pò adattà à u mondu mudernu. U scopu di u mio studiu di pone u prublemu di u lessicu à modu d'oghje : vogliu dì tenendu contu di e ricerche principali fatte scientificamente oghje e segnalendu i stuvigli i più adatti à issu travagliu. Aghju dettu u « lessicu generale » ma u cumpunimentu è u sviluppu di u nostru vucabulariu tecnicu (chì ghjè u particulare d'ista Ghjurnata) sò di lea : a mustraraghju dopu. L'esempii ùn mancanu, è e sperienze in parechje lingue, chì ogni mingua si deve adattà: cusì, ancu si ogni lingua tene e so specificitai, di vede ciò chì si face in altrò ci pò porghje suluzioni nove. Un' si trattarà dunque nè di copia ceca nè d'ammirazione imbadata, ma dighjeremu i successi è e disfatte di questu è di quellu cù u spiritu criticu : cusì ci accorgeremu megliu di e strade traficate è di strappacolli periculosi, di i chjassi piatti è di scurtatoghji novi. E' forse issu compu d'ochju nant'à l'ebriu, per un dettu, o u vietnamianu, o u brettone, ci aiutarà à ghjunghje à locu pianu senza dissuchjassi. §§§§ U risultatu c'omu spera saria quellu di riesce à fà un dizziunariu chì possa dì a vita d'oghje senza chere troppu in altrò. A' noi ci mancanu certe parulle corse perchì a storia ùn l'hà vulsuta ; per chì i Corsi studieghjanu in francese e scienze d'oghje ; per chì una lingua ùn dice mai chè a vita chì a porta, è a vita corse hè sempre stata « agropasturale » cum'ellu si dice. Eppuru, hè ricca più c'omu ùn crede di parulle precise, ma quela hè chì e cunnosce è a ri-amparera, è ci vole à studiallu cumu si deve, senza vergogna nisuna, postu ch'elle si passanu, tutte e lingue, parlate da pochi o da assai. Allora parleraghju prima di e strade di l'adattazione di u lessicu, chì ùn ci ne hè micca miraculi... Dopu, più à a lesta, di quelle, tante volte tappate, di i modi di calssificazione di u lessicu : sò vie teoriche, ma ponu aiutà à u cumpunimentu d'un dizziunariu chì dia suddisfazione oghje. Infine, senteremu à quelli chì a l'anu pruvata for di Corsica. L'adattazione di u lessicu. Cum'ellu si parlerà quì à spessu di lessicu è di vucabulariu, hè megliu à dì subitu chì pè i scientifichi ùn hè listessa cosa : pè simplificà, si tratta di u vucabulariu d'un tema, d'un testu, d'una nuzione data, pè dì e serie di parulle chì ci entrenu, senza scruchjà i limiti imposti. U lessicu ellu tene tutte e parulle ch'ellu si pì aduprà : ghjè una quantità putenziale, più chè una rialità, si capisce... E' postu chè no ci simu, aghjusteremu chì ùn dizziunariu si face sempre cù l'idea in capu di u lessicu (ancu si un dizziunariu ùn pò mai esse cumpietu !), secondu una tecnica chjamata lessicugrafia. Avale, s'ellu si pò truvà teurie generali, regule di cumpunimentu chì dianu una metuda di travagliu ghjuvativa, tandu si studia a lessiculugia. U modu u più adupratu pè adattà u lessicu hè u neulugisimu. Pò esse una creazione pura, da più à menu riesciuta, è videremu chì in issu particulare si pò fà assai. U fenomenu pò dinù vene da acquistu strangeru, o da una parulla anziana pigliata in un altru sensu chè quellu ch'ella avia prima. Sia cum'ella sia, hè tuttu segnu chì a lingua hè in salute è vive nurmalamente : u rinnovu hè assicuratu bè quandi a parulla creata o prestaticcia vene vestuta cum'è e so surelle, quand'ella porta u listessu spiritu, quand'ella hè capita è acciattata senza tanti sforzi. Avale, s'omu vole prufundisce à pena ist'analisa, si pò dì s enza sbagliassi chì impresti strangeri ùn 'è pò accade chè s'ellu esiste digià un certu bislinguisimu, ancu limitatu. In fatti, sò quelli chì capiscenu e duie lingue chì facenu entre a parulla nova. U perchè si cunnosce : hè prublemu di lingua, ma hè dinù prublemu ecunomicu, storicu, puliticu ; face chì, ancu s'ellu hè necessariu o nurmale, issu passu da una linga à l'altra si face sempre ind'u listessu sensu (da u forte à u debule), è quì ùn hè mai nucente.A parulla ghjinghjiticcia si ingonfia di impurtanza è diventa spechju d'una duminazione, è in qualsiasi situazione, a lingua chì accetta vene una cria sprezzata in l'idea di tutti. Un' ci si pò sorte ! Dunque, pè scansassi di quessi i periculi, ùn vecu chè ciò ch'io dicia sopra : dendu una vestitura, un spiritu sputicamente corsi à a inghjennatura, a disfatta di u passu pò diventà vittoria. Si vede affari ancu più strasordinarii pè i chjassi di a filulugia : a parulla « sport » per un dettu, si crederebbi ch'ella vene da l'inglese, è ùn hè chè u vechju francese « desport , se desporter » chì hà francatu prima u mare è po chì hè vultatu. U corsu ùn hè ancu à issi punti di putenza internaziunale, ma s'omu sà fà, à di per sè, e parulle d'usu novu, hè digià una bona : è i travagli fatti quist'annu da l'ADECEC, nant'à a matematica, a geografia, l'attività di a muntagna, u dirittu l'eletronica, a vittura, ecc. Ancu s'elli sò da compie, mettenu in traccia a nostra lingua tecnica. Di listessa manera, e riflessioni nant'à i prefissi, i suffissi è e radiche, aduprevuli in corsu, danu aria à a inghjennatura di a nostra lingua. Si dice « vittoria » o « disfatta » pè taglialla à l'accorta ; guardemu qualchì esempiu : a parulla « duscia », mettimu, a fattu u so ciottu ind'a nostra lingua per chì l'attracciu ùn usava ind'e noi ; quand'omu hà stallatu l'affare s'hè stallata a parulla, cupiata nant'à u francese, certu, ma di incimbriatoghja corsa, di prununcia asgiata, è guasi senza amparera necessaria. Chjamu quessa una vittoria di lingua ! Pè a prununcia è a vestitura ùn hè micca sempre cusì faciule. Certe vucali aperte, certe cunsunanti in coda di parulla, ùn ci venenu micca bè per via chì u nostru sistemu foneticu ùn ci hè micca avvezzu. Hè tandu chì u populu, in tutte e lingue, cambia à so modu, quand'ellu ùn capisce tantu, o ch'ellu ùn pò articulà cum'ellu sente. Hè cusì chì « u sciaminè » di Corsica suttana cambia l' « é » chjosu in « è » apertu ; chì uni pochi caccianu a cunsunante di « sport » è dicenu « u sporu » ; o, in una magnifcia creazione paisana, « Le Juif errant » di E Scritture diventa « un sciffarà », è vole dì « un andaccianu » ; ecc. Tuttu què hè nurmale è entre naturalmente ind'a vita d'ogni lingua. I prublemi principianu quand'ellu ci vole à adattà un vucabulariu tecnicu interu, chì tandu ùn pò esse chè un travagliu sistematicu, fattu da una cummissione di lingua. Omu hè tandu ublicati di piglià scalinu dopu scalinu : quellu di a scelta, prima. Per un dettu : « spanticafonu, sparghjigonu, spachjafonu o altru parladore » ? pè dì « haut-parleur ». « Filare, onda, puratata, scena, catena, o incatenatura » ? pè dì « chaine di TV »... Hè scelta scientifica cum'è scelta linguistica. Dopu, c'hè u scalinu di a pruposta di a parulla scelta à a ghjente. Cumu ? Ghjè u so sparghjimentu, l'urganisazione, u putere veru d'una sguadra di linguisti chì diventanu tandu e quistioni. E' po infine, si a imposta di a parulla hè fatta, ci vole chì a ghjente l'adopri veratimente, pè u scirttu e pè l'orale. Ci volenu i mezi materiali è pulitichi... Aghju fattu quì una discrizzione à pena cumplicata di tutte isse operazioni per c'omu ne capisca e dificultai. Un' vole micca dì chì certi ci sò riesciuti : i Ghjudei cù l 'ebreiu, o i Vietanamiani. Ne parleraghju dopu. §§§§ Di piglià quessi i scalini, un vecu micca cumu scansassine ; ma vorebbi dà, avale, qualchì idea di travagliu, qualchì riflessione, chì aghjusteranu qualcosa à istu prublemu di u neulugisimu ; è chì, veni venendu, ponu ancu aiutà à barcà megliu i passi. In fatti, quand'ellu si aprla di creazione tecnica, si crede chì a parulla inghjennata deve esse sola, secca è corta, pè esse più ghjuvativa. A' mè quessu mi pare un isbagliu, in generale, è moltu più in a lingua corsa. Ci vole à tene contu dinù di ciò ch'elli chjamanu i linguisti oghje « unità lessicali superiori » o « unità cumposte di significazione »... Volesi dì ch'elle funziuneghjanu cum'è parulle semplici, ancu essendu furmate di parechji pezzi, liati trà elli, è duv'ellu ùn pò entre nunda à mezu. I vucabularii tecnichi o scientifichi adopranu à spessu issu modu di cumpunimentu. Un' c'hè chè da vede guasi tutti i nomi di a chimica, di a medicina... E' chì e parulle o i gruppi sianu longhi ùn caccia nunda nè à u impiecu, nè à a rendita : ùn credu micca chì l'industria alemana, per esempiu, sia menu putente, per chì e parulle alemane sò troppu longhe, neh ? In corsu, issu spiritu di cumpunimentu stessu esiste, ancu s'ellu si trova sprezzatu oghje da a moda parigina di u spicciassi sempre è di u taglia è ghjetta. Basta à apre l'ultimu Bulletin des Sciences Historiques et Naturelles de la Corse (Nu 622, 1mu tr.77) pè vede chì i nostri antichi inghjennavanu parulle cumposte è puetiche à buzeffa, per dà i nomi à e piante è a i fiori di l'isula : « u legnu d'oru » (le laurier), « u melu cutognu » (le cognassier), « l'erba à filari » (le plantain), « l'uva spina » (le groseillier)... dui sustantivi appiccicati, o un aghjettivu, cù a prepusizione o senza ! « le myosotis » si pò chjamà « erba celesta », ma dinù in certi loghi « ùn ti scrudà mai » : una frasa intera cù verbiu, averbiu, sughjettu è negazione ! Ci vole à ricunnosce chì spressioni simili falanu più dirette da a sputichezza di a nostra cultura, chè una creazione artificiale chì pare à le volte più comuda. Ma sentu digià quelli chì diceranu : « quessa va bè a roba paisana, a campagna, a natura... chì accettanu un vucabulariu più generale, più fiuritu, più pueticu, ancu fattu di parulle currenti... Ma quand'ellu si tratta di vita muderna, d'industrie, di cità, l'affari ùn sò più listessi ». Qui si pò risponde chì u vucabulariu cumunu è u scientificu ùn sò cusì luntanu unu da l'altru. Certi mudelli o radiche di sensu à bastanza generale pè copre parechje muzioni, sò aduprati à spessu è tutti i ghjorni ; è à a longa, anu persu u so sensu pricisu : allora, servenu à cumpone spressioni o parulle di significatu più specificu. Mettimu « arburu », « tavula », « vita », « chjave »... pigliati in a vittura. U vucabulariu cumunu aiuta cusì à fà u vucabulariu sicentificu è tecnicu, micca c'omu credi, di ribattulu è ogni tantu, ma in quantità misurata di 65%, secondu e ricerche di u Centru di Ricerca è di Sparghjimentu di u francese (CREDIF). U linguistu R. Michea dice (in Cahiers de Lexicologie, II, 1967) chì isse parulle generali « di prima necessiàa » sò utili pè a lingua tecnica quant'è u « palsmà » ind'u nostru sangue. Dunque ùn vale à creà mostri di lingua, quand'elle ci sò e strade pù semplici ! E lingue anamite, chì portanu certe sillabe corte cù à pena di sensu sunghjuna, si ghjovanu di issi appicci di pezzucci pè inghjennà roba nova miraculi, è cusì ùn cessanu di catillà, ma u novu hè capitu da tutti, pè chì e radiche di fondu tutti e cunnoscenu. A videremu pè u vietnamianu. Ind'è noi, a lingua ùn si prisenta micca cusì, ma un istudiu seriu di tutti i nudelli di sensu, di e radiche ch'ella pò purtà, per via di l'etimulugia, greca o latina, ci darà un strumentu ghjuvativu pè andà avanti. E' chì face tandu si u risultatu s'assumiglia à u francese? Si pesca in listessu ceppu, ma ùn arribemu nunda chì ci avimu à chì vede quant'è elli. Senza cuntà chì di capì u sensu francese ùn ci pò chè aiutà à sparghje megliu a parulla corsa... Chì ci vole à acquistalla è à sparghjela, quessa hè intesa ! Allora chì tante vergogne ? Aghju datu fin'à quì quachì idea generale nant'à l'adattazione di u lessicu è qualchì strada pussibile. A classificazione di tutte e parulle hè dinù un pezzu impurtante di a riflessione nant'à a lingua. Ben chì issa spezia di ricerca sia più di « semantica » (evuluzione di i sensi) è di lessicugrafia (tecnicadi dizziunariu), ben ch'elle sianu più teoriche chè pratiche è manighjevuli e strade è più muderne di a lessiculugia (scienzia di u lessicu)... ci ponu purtà qualcusella appettu à ciò chì ci interessa oghje. Li daremu dunque à elle, una fighjata à a lesta. A classificazione di u lessicu è l'urganisazione di i sensi. Pè ghjunghje à un risultatu, tuttu hè statu pruvatu, ma tutte e strade ghjuvative, in pratica, si fermanu tappate sin'à avale. A più vechja, quella di l'etimulugia, l'anu studiata SAUSSURE è CANTINEAU, circhendu à furmalizà a metuda : vulianu ricaccià in ogni parulla l'unità di sensu a più chjuca. Quandi a radica si scopre, và bè, ma quandi e forme cambianu, addiu ! si viaghja à pasponi ! E' po l'etimulugia hè più vicina di a storia chè di a linguistica : à spessu sarebbi sarebbi puittostu una racolta di casi interessanti à scopre, stalvatoghji peverosi à le volte... ma una urganisazione scientifica deve avè altre pritensioni ! In tutte e lingue, da u primu sensu storicu di una parulla à i sensi chì sò venuti dopu, ci sò i mondi : L'evulzioni sò cusì strane chì u sguardu d'oghje ùn ci vede chè pediche ; perchì, l'usi, a ghjente, a vita sò cambiati. Eppuru, mi pare chì in corsu i scarti di sensu sianu menu grandi è ch'elli accadinu menu (chè in francese, per un dettu). Avà po, ùn ghjè chè un'impressione senz'altru, è ci vole à piglialla pè ciò ch'ella hè ; ma un studiu cumparativu nant'à u latinu, u talianu, u francese, è u corsu, per esempiu, si porebbi fà, pè ghjudicà più à u seriu. Quale hè chì sà ? Mettimu : a parulla francese « les lunettes » ùn hà più nunda à chì vede cù a luna di l'anziana forma ; i « spechjali », o i « spechjetti » figuranu invece megliu ciò ch'elli sò. U « chapelet » di e mammoni francesi u purtavanu forse in capu cum'è un « cappellettu », ma u « paternostru » dice megliu ciò ch'elle ne facianu e donne corse. E' sarebbi troppu facile di pensà ch'ellu hè latinu più vicinu chì face a sfarenza : u talianu è u francese s'anu tenutu a parulla esciuta da l' « asinus » latinu, invece chì u vucabulu u più adupratu in corsu, vene da una radica più tardia, vicina da l'anzianu francese « sommier », animale di somma, u « sumere ». Isti dui o trè esempii, l'aghju dati, guasi pè ride ; senza fanne un sistemu cecu, si avvede omu chì, à u corsu, l'etimulugia è a semantica, studiate à fondu, li ponu purtà assai ; è, diceraghju, forse ancu più pè inghjennà parulle nove chè pè spiegà parulle vechje. Siconda strada di a classificazioni di u lessicu : quella di e famiglie di sensu, splurata da SAUSSURE torna, da TRIER o MATORE. Anu circatu e similezze di i significati (i sensi) in a furesta di e sfarenze lessicali di i significanti (e forme). Si trafficheghja cusì nentru à ciò ch'elli chjamanu « aghje cuncepituali » ; certi cum'è GREIMAS o QUEMADA, l'anu sparimintate bè, è issu modu di cerca hè intratu dinù ind'a pedagugia. Ma, scientificamente, i limiti d'un'aghja sò pocu precisi : a saperanu po l'amichi chì anu studiatu quelle di a matematica, a geografia, l'attività di a muntagna, u dirittu, l'eletronica, a vittura, ecc. Duve fermassi ? Fin'à induve si pò piglià parulle ? Chì si sceglie è chì si capia ? Si vede ch'ùn hè più linguistica sola ! Hè dinù suciulugia, senza parlà d'altru restu. Passu à a lesta sopr'à l'analise logiche di u significatu, ciò ch'elli chjamanu « a semantica atomica ». Hè una cerca di strutturazione logica i u sensu, secondu un mudellu cum'è questu : in a parulla « ghjumenta » ci hè un nudellu di sensu « cavallu » è un nudellu di sensu « femina ». Ma si vede subitu chì a metuda ùn si pò aduprà chè pè e serie di parulle digià liate trà di elle logicamente : a numerazione, u parentatu, certe catigurie d'animali, ecc. L'anu ricunnusciuta ancu quelli chì a l'anu pruvata, HJELMSLEV, PRIETO, SORENSEN. Hè più teuria chè mudellu di travagliu, à dilla franca ! L'ultima strada hè quella di e semantiche « artificiali », pruvate da WUSTER, GARDIN, LEROY, è aduprate pè e classificazioni di e scienze naturali, a medicina, e tecniche nove, ecc. A precisione d'ogni nome di e scienze esatte aiuta bè, è si pò pretende tandu d'ùn scurdassi di nunda. Si sà chì, à leghje u nome di a medicina, u speziale (farmacistu) (chì hè un spezialistu din'a so parte) capisce ciò chì ci entre cum'è roba cumpunente. Quandi e nuzioni sò più cunfuse, più bundenti, più variate... e difficultai crescenu, si capisce. §§§§ Dunque, chjave unica pè tutti i prublemi di a semantica ùn si n'hè ancu trovu. Danu più suddisfazione i travagli di ricerca corti è limitati bè, chè e custruzzioni munimentali è troppu imbiziose : face chì sintesi di tutti i risultatelli ùn c'hè asgiu à pudenne ancu prupone. Pè cunclude ista seconda parte, lasciaremu dì à Louis GUILBERT, unu di i spezialisti di a lingua tecnica i più ascultati. Ricunnosce chì u struturalisimu, e gramatiche « ghjinnerativa » è « trasfurmaziunale », anu purtatu assai à a lessicugrafia, ancu sì i risultati ùn sò ancu sprupusitati. Oghje u sensu d'una parulla ùn si dà più fora di tuttu ciò chì và in giru à issa parulla, fora di a infrasata chì a porta. Pè GUILBERT, ogni definizione deve tene contu di a storia, di l'analisa fonetica, di l'etimulugia, di tutti i sensi aduprati, di e renquenze d'impiecu, ecc. Allora diceremu noi chì s'ellu si face un ghjornu un dizziunariu maiò, un Tesoru di a Linga corsa, ci vorrà à metteci tutte isse nuzioni. Ci vole à augurà chì tutti i travagli fatti in Cervioni, ghjunghjinu à pocu à pocu, pezzu à pezzu, à issa custruzzione necessaria, opera di parechji (chì oghje, l'idea d'un dizziunariu fattu da unu solu ùn tene più arritta). E'u dizziunariu di u corsu sarebbe u puntellu u più sodu di tutte e nostre lotte. Hè u « Thesaurus » di BEN YEHUDA chì a slanciatu a lingua ebrea muderna è l'hà fatta rinviì. Più vicinu à noi i Brettoni, chì anu, elli, parechji dizziunari, tutti difettuosi, sò sempre in cerca d'un stuvigliu di valore, è e riflessioni di i cercadori di a Sezzione di Celticu di a Facultà di Brest, nantu à issu particulare, ci ponu aiutà à schjarinà e cose in casa nostra. Cusì passerenu à l'ultimu parte di u mio studiu : In altrò. L'ebreiu : l'aghju sceltu per ch'ellu ùn si pò truvà migliò miraculu di lingua, di vuluntà pupulare, di fà rinvivì una cultura sputica cù tutta a so parulla ; di rispunsabilità cullettiva, in a difesa di u cumunu rigiru. Cunnosce a situazione linguistica di i Ghjudei prima, pò dà speranza a tutte e lingue chì si morenu. E' issa storia pare una fola. A vi vogliu cuntà à l'affuria. Una lingua morta di poi 2000 anni l'anu fatta rinvivì ! Pè capì issu sprupositu, basta à pensà c'omu si volga mette à parlà u latinu di chjesa in Europa punente ; è c'omu ci riesca ! Strada più difficiule ùn ci ne era : ind'a storia di i Ghjudei, e lingue greca, arameana, araba, anu una impurtanza culturale tamanta è quella di l'ebreiu anticu ; senza cuntà i parlati di i ghjudei d'Europa : u yiddish è u ladino. L'ebreiu era adupratu pè a religione, tal volta pè a puesia, a literatura ; ma era lingua di museu. J.L. GORDON dicia, scunsulatu : « Quale hè chì pò dì s'o ùn saraghju micca l'ultimu pueta di Sione, è sì u moi lettori ùn seranu micca l'ultimi à leghje a parulla ebreia ». E' po vense Eliezer BEN YEHUDA ! chì s'attaccò à issa muntagna di situazioni addisperate è e vincì tutte, puru scegliendu e strade dette e più scematiche da quelli chì fighjavanu da luntanu. Iè, diceremu, ma c'era ghjente miraculi ! Iè, in 1922, 80 000 Ghjudei dichjaronu a lingua ebreia nova cum'è lingua materna, è in 31, nove anni dopu, ci ne era u doppiu...Và bè : ma, à listessa epica più di 6 milioni di Ghjudei parlavanu u yiddish, 4 milioni l'inglese, 1 milione u pulunese, 900 000 l'alemanu, 800 000 u russiu, 600 000 l'arabu, u turcu, 500 000 l'ungherese, altri è tantu u francese, u ladino, u rumanu ! Forse chì a Bibbula ci hè per qualcosa : in infatti, hè una lea tremanda : ancu oghje, chì Israellu hè un statu laicu, issu librone interessa à tutti : pè a religione, hè capita, ma ci portanu dinù un interessu naziunale, storicu, murale, literariu, archeulogicu... Hè una guida pè l'agricultura, l'armata, pè l'arte... Ci sò i Cuncorsi di a Bibbula tutti l'anni : sò seguitati da 80% di a ghjente cù passione. Ma ancu senza u putere di a Bibbula ci hè quellu di i mezi di prupaganda è di sparghjimentu di a lingua ebreia nova, chì ci lascianu à bocca aperta : corsi (l'oulpanim) pè l'immigranti durante 5 mesi, 16 ore a settimana ; corsi di a sera pè i travagliadori ; internati di studiu ; corsi di campagna, à u Kibboutz ; 50 000 persone mubilizate di poi 1953 ; un ghjurnale piu facile à leghje pè i ghjunghjiticci ; infurmazioni di u postu adatte per elli ; ecc. Eccu pè l'amparera. Avale, pè l'adattazione di a lingua à u mondu mudernu, altr'è tantu : Nanzu a guerra di u 14, esistianu digià quì è culà uni pochi d'Istituti Superiori d'ebreiu chì viaghjavanu bè ; ma, in 1913, ci fubbenu chì dissenu chì a lingua alemana era più capace di rende contu di i prugressi tecnichi è scientifichi. I stitutori ùn volsenu sente nunda è urganizonu a lotta, dendu lezzioni fora, fendu a vergogna à quelli chì si vergugnavanu di parlà ebreiu ; si creò cusì una Leggione di u Sviluppu è di a Prutezzione di a lingua, è si sà ch'ella diventò lingua di statu in 48, è mancu u santacroce volsenu latinizà. I so prublemi attuali ùn sò quelli di l'adattazione, studiata è seria, di I stuvigli di travagliu, di a scelta di e parulle secondu l'adopramentu, ecc. Quì dinù, lezzioni ne pudimu piglià : U Tesoru di a Lingua ebreia hè compiu : 17 vulumi, 80 000 pagine ! senza cuntà i dizziunarii spezializati. Esiste un Cunsigliu di a lingua, cumpostu d'eruditi, sapienti, scrittori, pueti... spartutu in 40 cumitati. U travagliu d'issu cunsigliu hè di racoglie tutte e parulle pussibili pè dì una cosa : si piglia tuttu ciò chì pò vene, di l'anzianu ebreiu, di l'arameanu, di e lingue europeane... dopu e sparghjenu, isse parulle, pè mettele à u provu : à u capu di parechji anni si vede ciò ch'ellu hà sceltu u populu. Per un dettu, c'era 7 parulle pè dì « i fulminenti » (o « l'allumette »). Quandi una ferma, a mettenu nant'à a Gazetta Ufficiale, è serà quessa chì venerà aduprata. D'issu mischju di vechju ebreiu, di forme anziane, di parulle nove purtate da i ghjurnali, da i posti, da a vita d'oghje, si face tutti i santi ghjorni una lingua viva è in salute : c'era 8000 parulle ind'a Bibbula, ci n'hè una quarantina di mila in i dizziunarii ebrei d'oghje. Quandi una ingua si porta bè, si pò permette di publicà 400 riviste, 14 ghjurnali (è ùn teme mancu di fà stampà 9 ghjurnali in inglese, in alemanu francese, arabu, pulunese, yiddish, ungherese, rumanu, bulgaru, pè tutti l'Israelliani di pocu, chì ùn si volenu scurdà da duv'elli veneru). In 80 anni chì vittoria ! Esce 2000 libri l'annu, senza parlà di e pruduzzioni di u sinemà, di u teatru, di u discu, ecc. Vene in mette, in cunclusione, istu dettu di KAFKA: "A memoria d'una naziunuccia ùn hè micca più corta chè quella d'una naziunone: allora li ci vole à travaglià più di fondu u materiale ch'ella hà". Avà pigliemu u vietnamianu: ellu dinù hè interessante à studià pè issa manera pupulare di luttà ind'u listessu tempu pè a terra è pè a lingua: 10 seculi di duminazione chinese di l'epiche imperialiste, dopu tutte e feudalità di nentru è di for a, è po a storia vicina di l'uccupazioni francese e mericana. Quallà, a difesi di a lingua hè cumpresa in a lotta contr'à u culunialisimu, pè u sucialisimu. Ghjè issa pianificazione di massa, issa vitezza di travagliu, issa quantità di parulle chì ci avvacineghjanu, à noi altri europeani. A lingua tradizunale, u Kinh, hè à pocu pressu unificata, ancu s'elli ci sò l'accenti di prununcia secondu e regioni : fermanu una 60ina di parlati lucali, trè gruppi linguistichi, senza chì i spezialisti sianu d'accordu nant'à e classificazioni: u vietnamianu tira voltu e lingue Thai pè a fonetica, pè a sintassa, è voltu u gruppu Môn-Khmer, pè u vucabulariu di fondu. Ma ùn vale à entre in issa cumplessità : ciò chì ci interessa hè cum'elli facenu oghje à rinnuvà a so lingua. Dicu « cum'elli facenu » chì issu travagliu ùn hè ancu finitu, ma ancu a guerra ùn l'hà fattu piantà. Adopranu elli trè modi di cumpunimentu : Da u vucabulariu naziunale facenu parulle nove : coglienu in u fondu dialettale tuttu ciò chì pò esse adupratu è lottanu per chì a ghjente amparghi isse parulle è cappiinu certe parulle « à a moda » è « preziose » nate à l'affuria di a guerra è di u culunialismu. U guvernu ne face una quistione di statu, è si pò leghje ind'una rivista di linguistica sparta da l'Imbasciata un articulu di PHAM VAN DONG, l'omu puliticu cunnisciutu : « Ciò ch'ellu ci hè da teme, ùn hè micca a puvertà di a nostra lingua ma piuttostu chè no siamu sgalapati à manighjalla ». Dice dinù : « Hè ora ch'ellu finisca issu vezzu di e parulle preziose chì ùn sò micca sputicamente nustrali : hè una malatia chì si chjappa troppu à spessu, è ùn hè facile di guarilla ». U cumpunimentu nant'à e radiche chinesi : ci vole à sapè chì u chinese classicu, quellu di a sterpa di i Han, entre in a sintassa è in u lessicu di u vietnamianu (cum'è in quellu di guasi tutte e lingue di Stremuriente). A prununcia cambia ma l'ideugrami eranu i listessi. Isse radiche chinesi, i Vietnamiani l'anu trasfurmate à modu soiu, face chì oghje ùn si distinguenu guasi più. (Hè cum'è pè a scrittura : l'ideugramu hè statu cappiatu è rimpiazzatu da i caratteri rumanizati : u « quôc ngu », più manighjevule è più facile à leghje). U cumpunimentu natu di a culunisazione : a so uriginalità. Hè fattu nant'à u francese, o l'inglese, per un dettu, ma hè vestutu à a vietnamiana, è issa uperazione di maschera hè favurizata da u caratteru sillabicu di a lingua. Ci sò, in infatti, une poche di sillabe, o unità significanti, cunnisciute bè da tutti ; allora e insetanu cù e parulle strangere, è caccianu talle miraculi. Piglieraghju quanchì esempiu veramente stunente pè noi, ma, à dilla vera, u sistemu u impieganu da per tuttu. Eccu : anu a radica xe chì vole dì : veiculu, vittura. Allora facenu : xe gip, pè « vittura militare, jeep ». S'ellu ùn ci hè chè duie rotule, dicenu xe lam (xe è lambretta), chì taglianu, impiccianu è imbroglianu. Kinh vole dì « vetru » (di spechjetti) : pè una luppa dicenu : kinh lup. Ci hè ancu megliu : truong vole dì « sceffu », allora facenu u sceffu di gara truong ga, o u sceffu di sguadra (d'équipe), truong kip. Si capisce megliu issu sistemu s'ellu si sà chì ogni sillaba porta u so sensu : s'omu ùn hà intesu bè una frasa, u Vietnamianu ùn ripeterà micca parulla pè parulla, ma sillaba bè sillaba. Face chì u populu hà una visione di l'altre lingue cupiata nant'à a soia, è quessa dinù seve pè a creazione : e parulle francese « café » è « carotte » e scrivenu « cà phê » è « cà rôt », stacchendu e sillabe; dopu, u fenomenu di l'etimulugia pupulare dà un sensu à a prima sillaba : cà, chì hè capita cum'è un generu di legume ; a siconda diventa un determinativu fattu pè cuncretizà a prima ; cusì ponu dì : cà ehua ( legume acidu, pomidoru), cà tim (legume viulettu, merzana)... Cusì trovanu un altra manera di luttà : lascianu entre e parulle strangere, ma e mudificheghjanu è si ne ghjovanu à modu soiu. Risultati : centinaie di mille di vucabuli novi sò inghjennati cù una prugressione guasi matematica. Avale, què era una prisentazione à a lesta, è ùn vole micca dì ch'ellu ùn ci sia prublemi : ma sò tutti regulati à u livellu naziunale, scientificu è puliticu ; tuttu acquistu fattu oghje, hè è deve esse, cum'ellu dice in linguistu impurtante di culà : (cum'è a inghjennatura di a so lingua muderna) « un travagliu cuscente, selettivu è pisatu di bilancia ». Infine u brettone. I prulemi linguistichi di i Brettoni sò belli più vicini di i nostri chì cunnuscimu e situazioni. Ma qualchì osservazione fatte da l'autori di un Dizziunariu praticu di u brettone principiatu in 75 ci ponu insegnà qualcosa : ghjè un istidiu fattu da a Sezzione celtica di l'Università di Brettagna Punente di Brest, è spartu da u Centru di Ricerca è di Ducumentazione Pedagogica di Rennes. Un' ci vole micca à piglialle cum'è parulle di u Vengellu ma l'urientazione d'issu travaglione hè assai interessante. L'idee generali sò queste : (è po ci aghjunghjeraghju qualchì riflessione di meo). A vintina di dizziunarii di tutte e catigurie chì sò stati fatti in 4 seculi di studii brettoni anu purtatu più cunfusioni chè altru. Vale megliu un travagliu seriu, cumplettu, scientificu, chè centu, fatti à calci è à pugni. U dizziunariu hà a putenza strasurdinaria di a cosa scritta, è pè u lettore, hè u libru di tutti i saperi : è ùn a merita micca sempre. Pò esse allora un istrumentu periculosu, è corciu à chì u cunsulta. Quelli chì facenu i dizziunarii, i lessicografichi, anu à spessu una cuscenza cunfusa di i livelli di a lingua. E' ghjè un particulare di pesu : a lingua parlata, quella di tutti i ghjorni, deverà etnre o nò in u dizziunariu ? ma hè a referenza suciale chì decide s'ellu ci vole à mette « urinà » o « piscià », per un dettu ! Si dipende cù quale ellu si parle, in chì situazione omu si trova... Tutte e parulle dette di livellu suttanu, vulgari o scuretta, si porranu piattà ? E cunsiderazioni murali sò una cosa, à linguistica ùn ci deve entre! Si pone pè u brettone dinù u casu d'iste parulle muderne cum'è « le téléphone », « le tracteur » (sò l'esempii dati) : in brettone, esistenu dui vucabuli pè sugnunu : unu hè nobile è creatu nant'à e vechje radiche celtiche, è l'altru hè un neulugisimu chì vene da u grecu o u latinu per via di u francese. Pellgomzer ? Stlejerez, o trakteur ? Qualessu aduprà. A' e prime pare una risposta facile, ma à chì serve chì a parulla esisti si a ghjente ùn à cunnosce ? Invece chì quella chì hè inghjennata da u francese hè più manighjevule subitu postu ch'ella hè capita subitu. Hè un prublemu sicuramente più seriu in Brettagna chè ind'è noi, postu chì ind'è noi u filu latinu c'hè sempre, ancu si a strada hè più à menu diritta : si « fulminente » hè più sputicu chè « allumetta », andate à chere « una scatule di fullimenti, in buttea », è po viderete... Ci vole à ripetala : ùn hè micca solu un prublemu di lingua, hè dinù prublemu di riacquistu, d'ampareza, di sparghjitura, di vuluntà, di cuscenza... di tutti ! è micca di qualchì d'unu !... §§§§ Oghje assicuremu, cum'è no pudimu, a parte linguistica, ma ùn ci scurdemu chì, issa parte linguistica, o scientifica, ùn vale un cavulu s'omu si scanta di tuttu ciò chì ci si lea ublicatoriamente : a lingua hè di tutti, è tuttu ognunu ne porta a rispunsabilità. Senza issa cuscenza di tutti, è senza issa vuluntà di pratica di sugnunu, a nostra lingua ùn pò vince. BIBLIOGRAFIA ACCURATATA Generale : G. MOUNIN : « Clefs pour la sémentique », Paris, Seghers, 1972 ; Clefs 1975. R. LEDENT : « Comprendre la sémentique », Marabout Université, Vervier 74. L. GUILBERT in LANGUE FRANCAISE n° 2 « Le Lexique », 1969, Larousse. L. GUILBERT& J. PEYTARD in LANGUE FRANCAISE n°17, 1973, Larousse. Pè l'ebreiu : Haïm RABIN in ISRAEL AUJOURD'HUI n°5, 2e éd, rév. C. RENGLET, « ISRAEL, AN 20 », Marabout Université, Verviers, 1967. A. MEMMI, « La libération du Juif », Paris, Payot, 1972. A. RUPPIN, « Les Juifs dans le monde moderne », Paris, Payot, 1934. N. BAUDY, « Les grandes questions juives », Planète, Paris 1968. Revue de l'Ecole nat. des Langues orientales, n° 3 ? 1966. La recherche linguistisque (Rev. De l'Enseignement Sup), 3/4, 1967. Pè u vietnamianu : Rev. Etudes Vietnamiennes, "Essais linguistiques", n° 40, 1975 (coll.). Aperçu sur la litt. Vietnam., NGUYEN KHEC VIEN. Hanoï, 1976. Pè u brettone : Dictionnaire pratique français-breton, J. LE DU - Y. LE BERRE (in STUDI n° 4, 1975), CRDP Rennes-Faculté Lettre de Brest (Section Celt.). Ghjuvanmaria ARRIGHI : « Custituzioni di u vucabulariu tecnicu francesi » Pà certa ghjenti, lingui ci n'hè di dui genari : ci sò quilli di i paesi maiò, muderni, civilizati, chì parmettinu di parlà di tuttu, è particularmenti di a nostra epica è di i nuvità chì ci appariscenu ; è po ci sò certi lingui quasi morti, ch'ùn sò capaci di sprima chè cosi cuncreti di a vita antica. Ponu parlà di l'agricultura, di u tempu ch'è lu faci, di u sumeru chì ronca, ma, di u mondu mudernu è soprattuttu di i scenzi è di i tecnichi novi, ùn ni ponu parlà, par mancanza di i parolli nicissarii. E' u Corsu po saria una d'isti lingui. Ma ci vurria à guardà se i lingui principali di l'Auropa attuali sò stati sempri usati, elli, par parlà di a scienza è di a tecnica. E' si vede chì, da partuttu in Auropa, ci hè statu un longu tempu di siparazioni trà una lingua litteraria è scientifica, ch'era u latinu, è i lingui di i populi, chì ghjuvavanu pà a vita cuttidiana. Dunque, à a fini di l'epica feudali, à u francesi, è à l'altri lingui maiò di l'Auropa, li mancava u vucabulariu scientificu è tecnicu. A causa ne hè, chì quelli chì t'avianu un pocu di cultura eranu preti, è parlavanu, o almenu scrivianu, in latinu. E' i parolli tecnichi o scientifichi, ch'esistianu in latinu, ind'i lingui pupulari c'eranu cultantu pà calchì tecnichi di l'agricultura o di l'artisgianatu (c'era « charrure ») ma micca pà d'altri tecnichi è pà i scienzi. Ma, pocu à pocu, i cità sò dvintati più maiò, ci sò nati d'altri attività ecunomiche, a burghisia s'hè sviluppata. E' tandu, ci funu assai ghjenti, ch'ùn eranu micca preti, chì u latinu ùn lu sapianu, a ch'eranu cultivati quantuanque. E' à u XIIIu seculu, sò apparsi scoli urbani chì davanu a struzzioni in lingua « vulgari », cum'è si dicia. Ma, à u listessu tempu, l'Università insignava sempri in latinu. Una altra cosa, chì hà datu dignità à isti lingui pupulari, fà a nascita di stati più o menu cintralizati chì si ni servianu pà fà cunnoscia i so dicreti à i populi. In Francia, par esempiu, a « Chancellerie royale » cuminciò à aduprà u francese à u XIVu, è à u XVIu, divintò ubligatoriu d'impiigallu pè a ghjustizia. Fù decisu in « l'édit de Villers-Cotterèts ». A' a listessa epica, certi scrittori pinsavanu chì u francese era una lingua povara è, chì ci vulia ad impiigalla, ma ancu ad arricchilla, criendu parolli novi. Era u parè di DU BELLAY in la « Defence et Illustration de la langue française ». Tandu, à pocu à pocu, hè nata una litteratura scientifica in lingua vulgari : c'era soprattuttu traduzioni di libri latini, di midicina o d'agricultura ; ma pà isti traduzioni, cum'è pà scriva libri novi, ci vulia à creà tuttu un vucabulariu tecnicu, filusoficu, scientificu. Ciò chì faci ch'in dui seculi, da u XIVu, à u XVIu, u vucabulariu francesi s'hè arricchitu d'una manera strasurdinari, in parechji modi : Pà i scienzi i più antichi, ch'eranu dighjà cunnisciuti, ci hè vulsutu à parte da i parolli latini è grechi ch'eranu impiigati ind'i libri, francisenduli più o menu. Sò i più numarosi di i parolli criati tandu. E' ancu, pà certi tecnichi novi, i parolli funu fatti cù radichi latini è grechi . Dunque, u francesi cultivatu chì si criò à u XVIu seculu, era fattu di latinu è grecu adattati, più chè di lingua cuttidiana trasfurmata. Pò essa utuli di piglià calchì esempii : I prefissi usati in francese, in lu vucabulariu scientificu è tecnicu, sò spessu grechi è latini. Si ponu cità, cum'è prefissi grechi : - amphi (doppiu) chì si trova in « amphibie », - ana (di novu, o vultendu) chì si trova in « anachronisme ». cum'è prefissi latini : - ab (privativu, o chì significa: luntanu di...): « abstention », cum'è suffissi grechi : - ique (technique) - logie (logos, discorsu) - mètre (misura) - scope (scopein, guardà) pà i suffissi latini, u francesi vene da u latinu è ci hè una trasfurmazioni nurmali di i suffissi latini in francesi : - ator dà eur (imperator, empereur) - atio dà aison - ito dà ison. Ma spessu sò usitati i suffissi -ateur (aviateur), -ation (indexation), -ition (finition), chì, elli, sò pigliati dirittamente à u latinu. E' si pò rimarcà chì i nomi stessi di i scienzi è di i tecnichi sò quasi tutti vinuti da u grecu trà u XIIIu è u XVu seculi. Si ni pò cità calchiuni : - archéologie da « arkhaios », vechju, - astronomie da astron, stella, - économie da « oiko »s, casa, è « monos », legge, - ethnologie da « ethnos », populu, è « logos », discorsu, - géographie da « gê », tarra, è « graphein », scriva, - mathématique da « matêma », scienza, - mécanique de « mêkhanê », macchina, - politique de « polis », cità, - rhétorique de « rhêtôr », oratore, - technique de « tekhenê », arte, - zoologie de « zôon », animale. E' s'omu piglia ogni vucabulariu tecnicu particulari, ista furmazione latina è greca si ritrova sempri, ch'è la sia pà a riligioni, pà a rittorica o pà a midicina. Tutti i suffissi midicali « ose », « ite », « oïde », « ome », sò grechi. E' ci sò ancu parolli pigliati senza nisuna muta, cum'è « cubitus », « fémur », chì sò latini o « larynx », « sphincter », chì sò grechi. Tuttu istu vucabulariu fù criatu à pocu pressu à a listessa epica. Ma i radichi latini è grechi servanu fin'ad oghji pà crià i nomi di novi invinzioni. Si ponu cità pà l'ultimu seculu è u nostru : turbine (da u lat. turbo, turbine), avion (da u lat. avis, acellu), hélicoptère (da u gr. elix, spirala, è pteron, piuma o ala), téléphone (da u gr. têlé, luntanu, è phônê, voci). Ci sò ancu i parolli chì sò latini è grechi inseme : automobile. In lu vucabulariu scientificu è tecnicu francesi, isti parolli vinendu da i lingui antichi sò i più numarosi. Ma ci hè statu un'altru modu di furmazioni : Pà i scienzi è i tecnichi, criati à a Rinascita o dopu, i parolli funu spessu intrudutti da i paesi duve isti tecnichi eranu u più sviluppati, l'Italia è l'Inguilterra soprattuttu. Assai parolli sò vinuti da u talianu, à dui epichi : à u XVIu, pà l'arti, pà a guerra, pà u cummerciu, quandu l'Italia era in avanzu quasi par tuttu è chì i Francesi sò andati à fà a guerra in Italia ; è dopu, à u XVIIIu, pè a musica. Si ponu cità cum'esempii, pà u vucabulariu militari : attaquer (attacare, cumincià), brigade (brigada, truppa), canon (cannone, da canna), cavalier (da cavaliere, invece di « chevalier »), citadella (da cittadella, piccula cità), soldat (chì riceve una solda). Pà a scienza ci hè : boussole (bussola, scatulella). Pà u cummerciu dinò ci sò parechji parolli taliani, parchì i primi bancheri in Parighji eranu lombardi. Ci hè : banque (da bancu, bancu) (da bilancio, bilance), crédit, escompte, escroquer. Pà l'arti, si ponu cità : balcon, estempe, fresque, corridor. Pà a musica, assai nomi sò taliani: contrebasse, piano, concert, ariette, arpège, è tenor, soprano, ecc. L'altra lingua chì hà datu, è dà sempri, assai parolli à u francesi hè l'inglesi, dopu à u XVIIIu soprattuttu. Ci sò parolli pà a pulitica, pà u sport, è pà i tecnichi muderni, fini ad oghji è di più in più dipoi chì a Merica hè a principali putenza di u mondu. Pà a pulitica ci hè: budget (da budget, saccu di tisurieru), comité (da committee, chì vene da to commit, cunfidà), jury, vote, opposition, parlement (in lu sensu attuali). Pà u sport: boxe, goal, golf, jockey, match, partenaire, shoot, turf, record. Pà i tecnichi muderni, assai parolli venanu da l'inglesi e senza varunu cambiamentu in la scrittura; ma ci hè spessu un cambiamentu in la prununciazione. - t'avemu pa u trenu : train (train ei), rail (rail ei), tunnel (tunnel a) - jet, cockpit, steward, pà l'aviazioni - pipe line, tanker, fuel, derrick, bulldozer, speaker,... - pà u simenà : film, remake, script-girl, speacker,... E' istu muvimentu cresci sempri, malgradu parechji riazzioni di scrittori francesi. Infini, u francesu hà pigliatu calchì parolli à l'alimanu è à u spangolu pà a guerra (sabre, cible, képi, obus ; adjudant, mirador) è à l'arabu pà a scienza (chiffre, zéro, chimie). Isti esempii, chì c'imparanu ? Ci mostranu ch'in lu vucabulariu tecnicu cù è scientificu francesi, tutti, o quasi tutti i parolli veninu d'altri lingui, antichi o mudferni ; ùn sò micca nati da l'evoluzioni nurmali di a lingua fracesa. Ma soga si pò dì, avà, chì isti parolli sò stranieri. Forse si pudaria dì pà calchiuni di quilli chì veninu da l'inglesi è sò aduprati senza muta pocu tempu fà . Ma pà a maiò parti, hè chjara chì, pà quillu chì parla francesi ma ùn cunnosce a storia di a lingua, ùn ci hè nienti chì mostri ch'isti parolli sianu frusteri. Trà « bastion », chì vene da u talianu, è « question », o trà « obus », chì vene da l'alimanu, è « confus », ùn ci hè nisuna diffarenza, nè pà l'ochju, nè pà l'arechja ; parchì isti parolli, aduprati da u francesi à una epica anziana, anu adattatu a so prununcia è a so scrittura à a lingua francesa, à a funetica francesa. I parolli taliani, par esempiu, sò stati francisati caccenduli a fini in « o », in « a », o in « e ». « Balcone » hè divintatu « balcon ». L'accentu hè passatu annantu à l'ultima sillaba, cum'è sempri in francesi. E' pà i parolli chì si scrivenu sempri di listessa manera, a prununcia ùn hè più listessa : « tu (a)nnel », si dice « tünnel ». Isti parolli sò assimilati, oramai sò parolli francesi. E' pà u corsu ? à chì ci pò ghjuvà st'esempiu di u francesi ? Ci pò amparà chì i lingui chì avà sò impurtanti si sò criatu un vucabulariu tecnicu è scientificu pigliendu un pocu da parttuttu è adattendulu. Dunque, parchì ùn si pudaria fà listessa cosa pà l'altri lingui ? Ciò chì conta hè chì isti parolli sianu talmenti trasfurmati, ch'ùn si possi più cunnosce ch'elli eranu stranieri. E' ist'adattazioni, ancu in corsu s'hè fatta spessu ind'i tempi. E' s'hè fatta facilmenti. Sì no pigliemu a parolla TRENU, chì vene da l'inglesi, à quella ch'hà fattu a canzona di u trenu ùn li paria micca d'impiigà una parolla straniera. E' a parolla TECNICA stessa, vene da u grecu passendu pà u frencesi, è ùn pare straniera à nimu, parchì ci hè un « a » à a fini, ci hè un'accentu annantu à u « e ». Ista parolla hè un bonu esempiu di a manera d'adattà ind'una lingua parolli chì veninu d'una altra. Di ricusà ogni parolla furestera, saria a marca d'una lingua quasi morta. Una lingua viva, è dicisa à viva, quand'ùn hà micca parolli pà dì calcosa, ni pò aduprà vinendu da fora, ma, di sicuru, fenduli entra ind'u sistemu linguisticu chì ghjè soiu. Dumenicu FERRANDINI : « Lingue islamiche è tecnica » A lingua araba à i tempi d'oghje a truvemu sottu à duie visture : - A lingua leteraira, a sia arabu mudernu, chì ghjè lingua di l'insignamentu, di i mezi infurmativi, di l'amministrazione, di a scenza è di a tecnica, è di a quale tratteraghju oghje. - E parlate arabe, lingue vive, lingue materne di l'arabi di qualsiasi cetu suciale, à pocu pressu una a paese arabu. Issa lingua di a prima vistura, chì ghjè quella interessante per noi, l'arabu mudernu o dettu mediu, ci vole à spiegà ciò ch'ella hè chì l'affare ùn hè micca semplice. Per capì, ci vole à studià à pena di storia è ricullà sinu à u seculu VII dopu Cristu. Tandu, prima ch'ellu ghjunghjessi u prufetta Macumettu, in Arabia, vale à dì in a penisula araba, ci campavanu parechji sterpugli di pastosi girandulaghji, è, à latu à elli, ghjente d'une poche cità duv'ella ghjinghjia a marcanzia ch'era traficata da i girandulaghji trà l'Africa, u mondu Bizantinu è latinu, a Parsia di i Sassani, l'India, è ancu paesi più luntani certe volte. Isse pupulazione tutte quante s'adunianu parechje volte à l'annu ind'è e fiere cummerciale, è, in isse fiere, participavanu ancu l'anfarti ch'impruvisavanu è cuntrastavanu (cantu è puesia sò sempre piaciuti à l'Arabi). A' pocu à pocu, ind'è isse manifestazione, era nata una lingua squasi cumuna, una « Koinè », ch'imprestava i vucabuli à tutte e parlate di l'Arabia, ben ch'ella fussi pè u più avanzatu in ecunumia è civilisazione. Ghjè ind'è quessa a lingua chì u prufetta dunque ebbe da predicà l'Alcuranu, ind'è issa lingua ch'elli funu tramandati, à bocca prima è dopu scritti, i filari di a scrittura sacra. In i primi seculi di a Cunquista, in i tempi chì I Califfi Ummaiati rignavanu in Damascu, I gramaticanti ch'era stati à a scola di l'India viaghjonu l'Arabia sana, inchiestendu è signandusi e parolle di tutte e parlate, per custituì l'inseme di u parullame di a Arabijja, a lingua araba classica. Sopra à issu fundamentu, in li seculi seguenti, i scrittori è i sapienti inghjennonu una catamansa di termini chì sò sempre ancu avà parte di a lingua, è chì tutt'ugnunu pò aduprà in un scrittu d'oghje s'ella li piace. Custataremu chì in u Medievu, in u mondu sanu, cunnusciutu più di duie lingue scientifiche ùn c'era. Isse lingue, eranu u latinu, in i paesi cristiani, è l'arabu, in quelli macumettani. Ci vole à dì, chì e scenze è e tecniche ch'ella purtava a lingua araba eranu bell'è più sviluppate cà quelle purtate da u latinu. U parullame arabu era impurtante assai pè a matematica, l'astrunumia, a chimica, a medicina, è rimercheremu chì una parte impurtante di isse parolle sò entrute ind'è u latinu mediavale, è, per esempiu, i nomi di l'ansami di e stelle sò quasi tutti arabi, è l'X di a matematica, in difatti hè u « SHAJ » (cosa) di l'arabu, inventatu, s'o ùn mi sbagliu, da u persianu Umari Khajjàm è scrittu X da i mozarabi di l'Andalusia macumettana. Si vede dunque chì l'arabu à quelli tempi era una lingua scentifica sviluppata assai. Ma dopu, sottu à u putere di a dinastia d'Osman, i Turchi essendu divintati a schera più dinamica di l'Islam, u mondu arabu pate una disghjenerenza maiò. E pruvincie arabe sò lasciate à l'abandonu, a lingua turca caccia l'arabu da l'amministrazione è ùn li lascia chè a riligione... A campagna militare di Bonaparte in Egittu è à u Livante, da u 1798 à u 1801, ghjetta l'Arabi dappettu a u Punente, cù i so transigli muderni, a s'industria chì nasce. Pertuti i Francesi, sottu à u guvernu di l'albanese Muhammad Ali, l'Egittu si disceta, è manda e missione di u studianti in Auorpa, soprattuttu in France. Turnati in patria, elli pruncipianu a traduzzione di manuali è libri di scenza è tecnica (scagnu di e traduzzione stabulitu di manuali è libri di scenza è tecnica (scagnu di e traduzzione stabulitu da Muhammad Ali cù Rifâ'a at-Tahtawi). A' a lingua araba, li tocca dunque ista volta à truvà i mezi proprii di sprime una civilizazione durestara è e so tecniche. A' tal epica, quantunque, l'insignamentu pè u più si face in turcu, o in lingue auropee (talianu, francese, tedescu, inglese), bvenchì, in u 1826, a facultà di medicina di Abû Za Cbâl pruncipii à insegnà in arabu. L'arabu ùn si studieghja cà ind'è a medressè, scole riligiose duv'ellu s'ampara solu à ripete l'Alcuranu, è ind'è e scole di i missiunari cristiani (per pruncipiu i prutestanti mericani è dopu i Ghjesuiti) à u Libanu è in Siria, scole fraquentate solu da e minurità cristiane, ciò chì spiega chì i cristiani sianu stati impresari di a rinascita culturale araba. E missione stampanu manuali cumposti direttu in arabu da i missiunari, libri di scola è parullaghji. E' pocu dopu, in l'ultimu quatru di u seculu XIX, nascenu i primi ghjurnali è e prime riviste (Al- Ahram, Hadiqatu, l-Akhabar, Roza l -Jusef). U marunita el -Bustani principia a ridazzione di Sapeinziariu (« Encyclopédie ») chì porta u so nome, opara smensa duv'elli ci sò l'articuli chì trattanu di tutte e tecniche è e scenze di tandu. U fattu impurtantu accade dopu, è ghjè a guerra di u 14, chì face di isse pruvincie turche paesi indipendenti (ma sottu prutezzione) duve chì l'arabu hè a lingua ufficiale è naziunale, una lingua chì hà da truvà in u so veculu i primi mezi infurmativi muderni. Tandu a lingua di più in più ghjuvarà per tutti i fatti di a vita, è pruncipia à viaghjà issa strada chì da lingua di a preghera a purtarà à lingua internaziunale maiò. E' puru, si i prugressi maiò sò stati cumpiiti, qualchì passu po resta à fà. Sè nò fedeghjemu a situazione di a lingua in i paesi arabi d'oghje, accu ciò chè no pudemu vede : In tutti i paesi di a Lia Araba, vale à dì i paesi pupulati da l'Arabi è a Sumalia, l'arabu hè lingua ufficiale (in Sumalia, u sumalicu u rimpiazza pocu à pocu). Hè lingua ufficiale ancu à Dzhibuttì da duie mesi. In tutti issi paesi, fora di l'Africa settentriunale, chì ghjè un casu particulare è vi ne parlaraghju dopu, l'arabu hè a lingua di l'insignamentu sin'à l'Università, lingua di l'amministrazione, di i mezi infurmativi. Ghjunti à u livellu di l'Università, e situazione svarieghjanu. In Giurdania è Libanu, e materie leterarie, u dirittu, sò insignati in arabu, ma a parte scentifica hè insignata in inglese in Giurdania, in inglese o francese, sicondu l'Universitai, a u Libanu, ancu sì, tentativi sò fatti di più in più per insignà in arabu à l'Università libanese (Università di statu). A' l'Università araba di Beirut, tutte e materie sò insignate in lingua araba. In Siria è Egittu, l'insignamentu d'università si cunduce in arabu, ma qualchì parte in lingua furestera si face ancu certe volte. In Iraccu, da a rientrata di u 77-78, e scenze tutte quante sò insegnate. L'Africa settentriunale hè un casu particulare. In u principiu di l'anni 60, i paesi di u Magribu, chì appena avianu vintu a so indipendenza, ebbenu da sceglie a so lingua. Dopu à tanti anni di culunisazione, a lingua araba era in gattivu statu, è ùn s'era micca sviluppata cum'è à u Livante. A lingua di a vita muderna era u francese. Soprattuttu in Algeria, ghjente chì si pudianu sughjuvà di a lingua araba per fà viaghjà un statu mudernu, ci n'era pocu. A' u Maroccu, u ghjornu di l'indipendenza, c'era un' agregatu d'arabu. Ci vulia dunque à arabizà, vale à dì à riamparà a so lingua à issi populi è ghjunghje à ch'elli si ne possinu ghjuvà ind'è a vita d'oghje. Quindeci anni dopu, à chì simu ? - E situazione sò svariate sicondu i paesi : a Tunisia è u Maroccu, liati stretti cù u culunizatore di prima, insegnanu in prima scola 2 anni in arabu solu, dopu facenu entre u francese chì si piglia a piazza maiò, per l'insignamentu di e materie scentifiche. A' l'arabu li resta a literatura, a riligione, a storia, certe volte ancu a giografia. A' l'Università, fora di a literatura, di u dirittu è di a storia, l'insignamentu si cunduce in francese. A' l'Università tradizunale di Tunisi « Ar-zajtùna », s'era pruvatu à apre una sezzione scentifica cù l'insignamentu in arabu, ma u successu par quellu sia statu pocu. Ind'è l'amministrazione, i ministeri di a ghjustizia è di l'internu sò arabizati, l'altri viaghjanu in francese. I mezi infurmativi, elli sò à paru in arabu è in francese (stampa, micca raghju e televisione). In Algeria u sistemu maruccanu è tunisianu viaghja sempre, ma un terzu di l'insignamentu di prima è siconda scola hè arabizatu, val à dì chì u francese ci stà cum'è lingua furestera. A' l'università a situazione hè quella di a Tunisia è di u Maroccu. I mezi infurmativi à pocu à pocu sò arabizati, raghju è televisione pè u più in arabu, è a stampa hè quasi tutta araba. In u 1962, c'era un ghjurnale solu in arabu, u « Sha cb » d'Algeri, e ghjurnali francesi c'era : « el-Moudjahid », a « République d'Oran », « An-Nasr » di Custantina. In l'anni '70, « an-Nasr » hè statu arabizatu, è l'annu scorsu hè stata arabizata a « République d'Oran » (al-Zhumhurijjaà. Ind'è l'amministrazione, u ministeru di a ghjustizia solu viaghja in arabu, l'altri sò tutti in francese. I tecnichi di a lingua sò nati à pocu à pocu in u corsu di un seculu e mezu, ma u travagliu ùn hè micca statu sistematicu certe volte, è face chì, in certi campi di l'attività, l'arabu hè sottequipatu. L'accademie (1919 : Accademia araba di Damascu ; 1932 : Accademia di a lingua araba d'Alcahira ; 1947 : Accademie di l'Iraccu), i scrittori, i prufessori di l'Universitai, i ghjurnalisti, anu travagliatu per fà a lingua capace di dì un mondu novu, ma ognunu da a so parte aspessu, è ad un tempu a terminologia hà svariatu assai. A' u 2 esimu Cungressu, di L'Unione Scentifica Araba (stabulita i u 1955 sott'à l'auspizii di a Lia Araba è di u CNRS egizzianu) in u 1957, c'eranu : - a matematica : 375 termini adimessi, 225 in cantarettu - in fisica : 125 termini adimessi, 170 in cantarettu - in astrunumia : 40 termin adimessi, 150 in cantarettu - in chimica : 40 termini adimessi, 9O in cantarettu - in biologia è zoologia: 200 adimessi 200 in cantarettu. E differenze eranu assai impurtante trà l'Eigittu è a Siria in fisica. Ancu u nome di issa scenza : c ilmu t-tabî c a in Egittu, c ilmu l- fîzjâ' in Siria. Issi pochi anni, pare chì a terminologia s'unificheghji, è cuntribuiscenu à l'unificazione l'Accademie, a Lia Araba, l'uffizii di terminologia è di traduzzione di i vari paesi. Isse nuvità tutte quante, e sparghjenu l'insignamentu è soprattu i mezi infurmativi: raghju è televisione, chì a maiò parte di e pupulazione sò sliterate. Allora isse parolle tecniche chì sò? Un' vogliu micca fà u studiu di i mezi d'inghjennamentu di a lingua, chì sarebbe fastidiante per chì ùn cunnosce micca a murfulugiasemitica, fundata nant'à a radica di i cunsunali, ch'omu mette in una matrice per furmà e parolle sicondu seste stabulite. Hè megliu à dà uni pochi esempii: Sesta di i nomi di lochi : ma a (= u cunsunale) KTB : scrive maKTaB, « scagnu » KHBR : pruvà maKHBaR : « lavuratoriu » LCB: ghjucà maL C aB: « stadiu » SNC: fabricà maSNa: « usina » Sesta di i nomi di strumenti : aaa NZR : fideghjà NaZZàRa : « spichjetti » ZHRR : trae ZhaRRàRa : « trattore » ecc. For a di què, ci hè u risortu, è per esempiu, certe parolle vechje sò ricacciate è ammudirnate, esempiu l'atumu si dice in arabu zarra, una parolla ch'omu trova ind'è l'Alcuranu cù u sensu di una furmiculella, una particula minuta : anbûba, u nodu di una canna, chì serve oghje per oliudottu: âla, un steccu di a tenda araba, chì serve per transigliu (mascina), ecc. L'impresti sò stati fatti ancu, ma a lingua ùn l'adimette micca be, chì ghjè una lingua riliigosa, sacra, è li dispiace à esse impantanta da u furestame. Piuttostu di parlavvi dunque di murfulugia, aghju sceltu una decina di parolle chì chjamanu affari muderni, è emu da vede cum'ellu a fattu l'arabu per traduceli: TELEFUNU/ (LANDAFUNU) A parolla uccidentale hè stata imprestata ed hè d'usu currente ind'è e parlate: tilifûn. A lingua literaria hà furmatu a parolla Hâtif (>HTF, « sente una voce chì omu vega quellu chì parla ») chì s'hè sparta assai è si trova aspessu ancu ind'è a lingua sciappata di a cunversazione. Eranu nati ancu : miqwal (>QWL, parlà), irzîz (>RZZ, fà entre, insità), missarra (>SRR, sicretu, ma sò stati pocu aduprati. SPICHJAFONU / TELEVISIONE / (LANDAVISTA) Imprestu furesteru, in Egittu, Ghjurdania, Libanu, Iraccu, Kuwajt, Arabia : televizjon / tilivizjùun, telvisjôn / un. I Siriani anu pigliatu i cunsunali di a parolla uccidentale (TLFZ) è l'anu vistuti à a moda araba : talfaza, parolla aduprata in u Magrib ancu. I Libbiani adopranu mar'ijja (>RIJ, vede), parolla chì si trova ancu certe volte in Egittu. RAGHJU / RADIò / (SPIRIAFONU) Imprestu ràdjò di più in più rimpiazatu da a parolla araba izà c a (DW c, sparghje, emette). FULMINANTI Usu genrale : kirît (u zorfanu), tiqâb (TQB, esse tufunatu, tufunà (?). In Siria, Libanu è Palestina: schhhâta (SHHT, da u rimore ch'ellu face u fulminante quand'ellu piccia focu). In Tunisia: uqîda (WQD, brusgià). TECNICA C'era a parolla tradizunale «Fnn», arte; l'arabi l'anu vistuta cù u sensu novu di tecnica, ma u risicu di cunfusione c'era è s'anu imprestatu a parolla taknîk. Ma in u 1958 hè nata à u Libanu a parolla taquijja, imitazione di taknîk, ma da una radica araba TQN, « accimà una cosa, falla benissimu ». A parolla s'hè sparta, ed avà hè quasi sola aduprata. AVIò / ARIINCU Sicondu a sesta di i nomi di strumenti da a radica TYR, « vulà », una prima parolla Tajjâra. L'usu pupulare a s'hà tenuta, a lingua leteraria dinò, ma cù u sensu di scornaboie (fr. cer-volant ; Tal. Aquilone) è adopra una siconda parolla Tâ'ira, participiu attivu di u verbu vulà (= quella chì vola). ALIGIRANTE / (ELICOTTERU) Imprestu di a parolla uccidentale, vistuta à l'araba : hilikubter, hiljukubter, helikopter, ecc. A' cantu à ella, parechje parolle arabe : tà 'ira, c amûdjja, « arrincu verticale », assai aduprata hawwâma (HWM, girà in aria) in u Mediu Uriente, tà'ira muhawwiùma (aviò chì gira in aria) piuttostu à u Libanu. RITRATTI VIVI / SiNEMà Imprestu : sinimà. A parolla suwar mutaharrika (figure chì si movenu) una volta aduprata cù issu sensu hè cunservata cù quellu di e figure vive (Fr. dessins animés, Ing cartoons). I Libiani adopranu khajjâla (KHJL, imaginà) chì no pudemu paragunà cù u « khajjâlu z-zill » u karagöz, teatru di l'ombre urientale. A' cantu à l'Arabi, stanu dui populi chì sò in a storia liati strettu cun elli, u Tirchi è i Persiani. E so lingue, belle sfarente da l'arabu, l'anu imprestatu una parte smensa di u so parullame. TURCU U turcu osmanicu (osmanh), lingua di l'imperu osmanicu, era una lingua misculata assai, u 70% o più di i termini era arabu o persianu. U turcu, lingua appiccicativa (Fr. agglutinante) venuta da l'Asia centrale, i cundia cum'ella pudia. L'Altissima Porta, u guvernu osmanicu, si chjamava Bâb-e âli : Ar. Bâb, porta, Ar. -âli, altu, liati cù « e » ch'adunisce determinatu è determinante in persianu, o ancu âstâne, u cantone di a porta, parolla persiana. Dopu a u 1878, a Camara di i deputati si chjamò maclis-e meb'ûsân, da Ar. -maclis, cunsigliu, meb'us, deputatu, cù « e », è l'indice in parechji di u persianu ân. A' a fine di u seculu XIX, u muvimentu öztürk (turcu sciappatu) cerca di risanà a lingua cù pocu successu. Ci vole à aspittà à Müstafa Kemal, chì cambia in u 1928 u alifba arabu cù u salteru latinu, è caccia di forza l'impresti arabi è persiani (una parte, cà sinò à u turcu ùn li restava chè l'ossacame), è i rimpiazza da termini pupulari, dialettali, di u vechju turcu, ma impresta ancu pè a tecnica millaie è millaie di parolle francese è inglese : telefon, radyo, televizyon, sinema, tren, tornavida, teknik, karburator, soför, semendifer, ecc. U muvimentu avà hè indiatu da cinquanta anni è ci hè da teme chì ùn si possa più turnà in daretu. PERSIANU A lingua hè indoauropea, di murfulugia indoauropea, ma u parullame hè 50% arabu (o ancu di più), 50% indoauropeu. U vucabulariu tecnicu hè, sia arabu, sia imprestatu à e lingue uccidentale, sia inghjennatu da a parte indoauropea : telefon, televizjon, râdjo (o pakhsh-e seda, da pakhshidans, « sparghje », è sedâ « voce »), kibrit (arabu), teknîk o san'at (arabu, prima « arte », ma cum'elle ci sò parechje parolle pè issu cuncepimentu, una hè stata specializata), tajjâra (arabu) o havâ-peîmâ (Ar. -havâ, « aria », Pers. Peîmûdan, « attraversà »). Da dast, « manu », è -gâh, appicciu di i nomi di lochi, dastgân, « transigliu » (= « mascina »). Da dâchesh, « sapienza » e-gâh: dâneshgâh, Università; azmudan, épruvà": àmàjeshgah, lavuratoriu. Da AR. Zarre « atumu » è Pers. / bin, «vede»: zarre-bin: microscopiu (ancu mikroskop). L'ebreu ùn hè micca una lingua islamica, ma ccum'è l'arabu hè una lingua semitica, male à dì chì murfulugicamente s'assumiglanu assai. A lingua ebraica hè stata rinvivita, micca in u Jishuv, a cummunità ghjudea di Palestina, ma in Auropa centrale, in u corsu di u seculu XIX. A parte di Eliezer Ben Iehuda hè stata bella impurtante, ma ramintaraghju chì più di a metà di a pupulazione israeliana ùn hà micca avutu l'ebreu cum'è lingua materna, è face chì puru cù una murfulugia semitica, l'ebreu israelianu hè statu influenzatu assai da e lingue auropee, postu chì a civilisazione chì l'adipra hè anc'ella auropea. Hè bellu interessante di vede cum'hè chì l'usu dispone, ancu puru si i linguisti proponenu. L'ebreu puderebbe esse l'esempiu tipicu. S'è no pigliemu u « Tisoru » di en Iehuda ( cuntinuatu da u figliolu Ehud) è paragunemu cù l'usu israelianu, videmu chì : Sakh-rakhoq, « voce luntanu », si chjama telefon, Al-khut, « senza filu », si chjama radjo, Sikajon, parolla ebraica-aramaica, si chjama televizia, Mikhlala (KL : tuttu), si chjama università, Kol-noa c, (« voce - muvimentu ») hè cunservata pè ritratti vivi, è dopu à 7 o 8 pruposte, gafrur (zorfanu) ghjova pè fulimnante. Issu viaghju ùn hè micca statu, è ùn vulia esse una ricerca fundia di i mezi d'inghjennamentu è di e cundizione d'aduprera di e lingue semitiche è islamiche. U scopu n'era di dimustrà in filari generali, chì isse lingue di culunizati eranu ghjunte à ghjuvà per fà viaghjà paesi muderni da più à menu, chì si sviluppanu in furia, è piglianu u so bellu postu nant'à u palcu internaziunale. Ciò chì l'altri anu fattu, u pudemu fà ancu noi, è cusì issi populi luntani o più vicini ci mandanu un dispacciu di speranza. Roccu MULTEDO : TRIBUNALATE. « Un episodiu di a storia di a magistratura in tempu di Rè Filippu » A lingua di u dirittu è a lingua paisana sò sempre state mischjate, per chì u populu corsu hè sempre statu bramosu di ghjustizia. Un amicu pueta, u capitanu Petru Fraticelli, dettu u Muitincu, vene di mandammi, cù u so libru intitulatu « Moita ùn ti piacia », a vera versione di u Cuntrastu frà Ferrandi Don Ghjuvanni, dettu Don Ciccinu, è Muracciole Francescantone, dettu Cantosu, fratellu di a mamma di Fraticelli, Cuntrastu cunnusciutu sottu à nome di « A Pippa », è viderete ch'issa canzona hè propiu ghjuridica. Eccune qualchì struffata : ... Chì voi mi l'avite rotta, A cosa hè bella è capita. Vecu ch'ellu ùn ci si sorte Senza formanne una lita. Pagatemi la moi pippa E' poi femula finita. Di pagatti la to' pippa Hè di ghjust'è di ragione : Basta chì tù nun pretende Di vulenne un milione Sinnò ti bunificheghju Sopra à lu pianu à Tagnone. Eo l'ùn vogliu à Tagnone Ne menu vogliu à Casale. Pagatemi la moi pippa Almenu quant'ella vale Sinnò vi citu à le spesi Davanti à lu tribunale. Ci truvate l'espressioni : furmà una lita ; di ghjust'è di ragione, pleonasimu per dì : in dirittu ; è st'altru nome di a tecnica ghjuridica : bunificà, sinonimu d'iputecà, o sottupone, u puru ancu : impignà ; è dinò : cità à le spesi, ecc. U tribunale hà sempre impressionatu a ghjente. Videndu qualchì bella turista culappata, u scaiuffu dicerà, s'ellu hè curtinese : « Chì bella sottuprefettura ! », ma, s'ellu hè bastiacciu o aiaccinu, dicerà : « Chì popò di Corte d'Appellu ! » o « Chì toccu di tribunale ! ». E' chì hà ! Temi, a figliola bastarda d'Urnanu, chì l'ebbe da Gaia, moglie di Zeus-Ghjobe, ùn pò esse bella quant'è a Venera, chjamata «callipyge» da i Pinzuti? Quessa si purria intitulà: Ghjustizia è Sessualità, ch'ùn hè micca à u prugramma quist'annu!... Ma turnemu à Vignale è à d'altre tecniche ! Vi daraghju una schizza di ciò ch'ellu scrivia, à l'iniziu di u XVIIIu seculu, u duttore petru Morati in a so « Pratica Munale ». A' quelli tempi, ùn ci era tanti « maquis de la procédure ». U termine ùn sarà adupratu da i Francesi chè quand'elli cunnusceranu a nostra machja cusì zeppa, intrisicata è piena d'impicci è imbroglii cum'è a purcedura. Morati, ellu darà i so cunsigli « à chì vole navigà in u mare di l'avucazione ». Videmu bè, quì, chì e duie culture, a francese è a corsa, sò belle sfarenti. Quandu una dice neru, l'altra dice biancu. Quand'u pinzutu pensa « machja », u Corsu pensa « mare », u mare da duve d'altronde ci vene sempre ogni male. Più in là, Morati parla di « l'appendici è di e suttigliezze di a legge », per mintuà i raggiri (Francesi dicerianu « moyens dilatoires ») chì ci ingabbliuleghjanu. E' ùn si dice anc'oghje, sia in prosa, sia in versi : « Un' mi fà tanti appendici ! »... Per illustrà u so dettu, Morati parla d'un affare Malaspina contru à Morazzani, di u Munticellu, è di u Senatu di Ghjenuva devu ella pende a causa chì sò 20 anni ! E' ùn dimu anc'oghje : « a causa hè sempre appesa » o « appiccata », è « poi puru appellattine à u Senatu ! ». In « Piccione scalzu », Teseo di l'Alzi scrive : « M'ha fattu pagà u feo », vale à dì : ciò ch'ùn era duvutu, « Le paiement de l'indu ». Piccione era quellu simpliciottu cantatu dinò da Paoli di Tagliu, è chì si morse in tempu d'elezzione, d'un indigestione di fritelle ! Ma cumu hè chì i nostri pueti cunnuscianu cusì bè i termini ghjuridichi ? Ghjè chì, tandu, ùn c'era tanti sinemà è i pueti, cum'è Teseo, ùn mancavanu mai d'udienza di a Ghjustizia di pace. Teseso, ellu, ghjunghjia da cavallu à u Tribunale di a Porta d'Ampugnani, u paese di i Sebastiani (è, in primu locu, di u famosu Oraziu, maresciallu, conte, ministru generale di Napuleone ed imbasciaotre di u rè. - Viderete chì, pianamente è bè, ci ghjunghjeremu à l'epica di Rè Filippu !). Un ghjornu, mentre ch'ellu era à e scultichje, li rubbonu tutti i furminenti di u cavallu. A risposta ùn mancò, è quand'ellu si n'andò, i paisani pobbenu leghje iss'affissu à l'usciu di a Ghjustizia di pace : « Porta chì, per chì, hè sempre aperta. « Hè què u paese di quelli antichi veschi è marescialli. « Or sò, quelli d'avà, spogliacavalli ! » E' da tandu, Teseo pobbe cuntinuà à sente e so tribunalate senza teme di vede à Pegasi spugliatu. Ma turnemu à l'epica di Petru Morati. Ancu à quelli tempi, c'eranu e « vacazioni » è u termine probatoriu (« le délai de comparution ») di 30 ghjorni ùn curria micca ind'è a festa di a Natività ed in li ghjorni di caldu, chì sò tuttu u mese di lugliu. Tandu Luddareddu esistia à veru è micca solu in Portivechju ! A' un testimone, u Presidente - tandu era u tenente -dumandava s'ellu era parente di listessu sangue, o appicciacaticciu, è ancu s'ellu era cumpare o cumare, di u reo (U reo ùn era micca sempre culpevule ; era quellu chì si difendia, u difenditore). E' pudia ancu accade di sentesi dumandà, s'ellu avia fattu e so pasque è s'ellu s'era cunfessatu ! I tempi sò cambiati... Forse di quelli tempi si purria ritene i termini chì trattanu d'esecuzione : esecuzione persunale (l'attuale « contrainte par corps ») ; esecuzione parata : « paré » » cum'è in francese, vole dì chì a decisione di ghjustizia hè rivestita, in fondu, di a formula esecutoria ; ed infine : esesuzione spedita, chì vole dì furzata è rapida, cum'è quand'ellu si và à passi spediti. E' Morati ci dice chì si pudia fà, davanti à nutaru, u pattu di l'esecuzione spedita ancu sè a decisione ùn era micca esecutoria ed ancu senza esse « citatu è le spesi davanti à lu Tribunale », cum'elli cantavanu Cantosu è Don Ciccinu. Ma lasciemu - chì saria troppu longa - u vucabulariu ghjuridicu per ciò chè no chjameremu e « tribunalate ». Al par' d'omi di legge cum'è Morati o u nutaru Mattei Torre, dettu Matteo Cirnensi, di a Custera : d'avucati cum'è i storichi Arrighi Arrighi, J.M. Jacobi, Petru Maria Savelli è u marchese Ghjaseppu Multedo, pueta ; è di magistrati cum'è Ghjaseppu Maria Arrighi, de'Casabianca, Costa, l'autore di l' « Aiaccina », de'Franceschi, Vincenzu Giubeca, Ghjuvan Carlu Gregoj, Don Petru de' Mari, Ferrandu Mattei, Santu Nasica, u prucuratore Ghjuvanni Natali, Nobili Savelli, de'Pietri, u storicu Francescu Ottavianu Renucci è u pueta, Salvator Viale ; u nostru amicu Arrigu Rossi, cerviunincu per appiccicanza, duttore in legge, primu cunsiglieru à a Corte di Monacu, per avè scrittu « L'arme in a storia, in l'usanze è in le tradizioni di u Paese Corsu » (Melun, 1976), fermerà in a storia di a Litteratura cum'è puru in quella di a Magistratura corsa. Intantu, d'issa magistratura, di a quale Rossi ci scriverà a storia, un ghjornu, se Diu vole ! ellu ci ne dà un passu in u so libru, chjamatu, dice u Pruf. Ettori, « à piglià postu d'opera di cunsultazione ». Femuci un passu di 143 anni in daretu, ed eccuci in lu 1934. Esposta à rivolte pupulare, a Munarchi Liberale decide di reprime ogni incisa d'isse mosse suvversive cum'essendu cuntravenzione à leggi di pulizza è di securità è, per ciò, u 24 di maghju, vene pubblicata una « legge sopr'à i pussessori d'arme è di munizioni di guerra ». Ma, ciò chì maraviglia ognunu, hè chì, in locu, issu testu ùn dà a definizione di l' « arma di guerra ». I primi tempi, solu saranu messi in tribunale u pusessori è purtadori d'arme di 7 righe è 9 punti di calibru, à 2 millimitri in più o in menu. U 4 nuvembre, a Corte Reale di Bastia s'adunisce in udienza sulenne di rientrata. Incaricatu di prununzià u discorsu usuale, l'avucatu generale Sorbier lente isse parolle : « Di fronte à e sciagure chì u fattu di purtà l'arme ammansa oghje sopra à st'isula, ed in presenza d'una legge chì pruibbisce l'usu d'ogni arma di guerra è chì vi dà larga balia sopra à u sensu chè vo duvite dà à issi termini, volgiu crede chè voi ùn starete in forse per dichjarà chè tutte l'arme à paru sò, in stu paese, arme di guerra ; chè tutte, anu una distinazione micidiale è, ne sò cunvintu, a cuscenza publica cunfirmerà e vostre sintenze... Per contu meiu - è ùn dò chè u miò parè - quì, tutte l'arme sò arme di guerra, tutte sò arnesi di disordine è di vindetta. Per altru, iss'omu cusì degnu chì ghjè à u capu di u Ministeru Publicu hà digià pensatu à issu grave suggettu ; è criditela puru, s'ellu fussi di u moi avisu, fieru saria ellu d'accuppià u so nome cù issa misura chì tantu gluriosa saria a so riesciuta per ellu quant'è utule per l'isula ». A' dilla franca, u Prucuratore generale Mottet ùn si piglierà micca addossu a paternità d'issa tanta bramata da u so subalternu. Ben chè cundannandu, quant'è Sorbier, l'usu di purtà l'arme, Mottet ùn stima micca à prupositu di cumbatte iss'abusu per via di tribunale. Ellu hè persuasu chì ind'una materia cusì muvente, cunvene di prucede per via di legge. Ghjè dunque un testu d'eccezzione - rimettendu in carne viva l'antichi « bandi » ghjenuvesi - chì Mottet, essensu dinò deputatu di a Vallechjusa, prupone à i so sulleghi, aduniti per a discussione di u Bilanciu, di maghju in lu 1835. ma tandu, u nostru deputatu Limperani a si pigliò cun Mottet è questu, scunfessatu da a maggiurità di a Camera, ùn pobbe, malgradu l'appoghju di u so amicone Thiers, riesce ad impone u so parè. E' Mottet rinunciò à fà carriera in una Corte d'Appellu duve ellu ùn trova più, oramai, chè sfiducia è nimicizia. Venendu d'Algeri, u so successore a u capu di a Procura generale - veru pediniellu ! - ùn hè altru chè Réalier Dumas, una vechja cunnuscenza chì, in lu 1819, avia avutu l'occasione di sparghje e so opinioni, quand'ellu era Cunsiglieru in Bastia, i u so « Memoriu sopra à a Corsica ». Per avè ricusatu d'interpretà di modu restrittivu u testu penale di u 1834, u Prucuratore Generale Réalier Dumas darà a so impronta à a storia di u purtà di l'arme, in Corsica. In fatti, dopu pocu ch'ellu era statu stallatu in e so funzioni, è di fronte à una crimunalità chì ùn vole stancià, Réalier Dumas pruclama a so vuluntà di mette in tribunale ogni purtatore d'arme di qualsiasi natura, senza fà contu di nisuna eccezzione di carattere cummerciale o cacciarecciu, eccezziunale severità ch'ùn pò chè surprende i magistrati corsi di a Corte, à tal puntu chè unu d'issi magistrati - oghje sapimu chì si tratta di Santu Nasica - face stampà, in lu 1842, un libellu propiu zingherinu, chì dice cusì : « Fin quì, nimu ùn avia pensatu à dì chè u fattu di purtà arme di cummerciu o di caccia fussi interdettu à i Francesi. Issa strana scuperta, a duvimu à mussiù Réalier Dumas, digià cunnusciutu per via d'una spezia di scartafacciu sopra à a Corsica, è chì Diu, in a so stizza, ci mandò in lu 1836 per Prucuratore generale. A so nomina spaventò l'isula intera. Tandu, ellu si spicciò di fà stampà chì, e so idee sopra a Corsica, l'avia assai currette... è ch'ellu rinnigava i so anziani errori. Ma, in s'errori, non solu ellu ci persistò à issa più bella, ma ci aghjunse dinò una teuria nova è disastrosa. Réalier fubbe un magistratu chì, vulendu marcà a so affaccata frà noi cun qualcosa di utule, in apparenza, ebbe a discrazia di ùn truvà nunda di megliu chè a pruibbizione di l'arme. Quessu hè u modu d'esse di guasi tutti quelli chì ci scatulescenu da u Cuntinente : a primura di distinguesi per un'innuvazione qualunque. Elli si credenu chè, nanzu à elli nè ùn s'hè vistu nè ùn s'hè fattu quì nunda di bonu » (sarà cusì -questa l'aghjungu eiu - tantu chè no saremu sottu à a tutella di u centralisimu). « Eppuru, vulimu dichjarà - cuntineghja Nasica - chè l'intenzioni di u sigò Réalier Dumas eranu nucenti. Ellu pudia peccà pè l'intellettu ma micca pè u core. Dispiaciutu ch'ellu era da u gran numeru di i crimini contru à a ghjente, ellu pensava di pudecci rimedià cù a pruibizione d'ogni arma. Cridendu di pichjà annantu à a causa, ellu ùn minò chè annantu à l'attracci. A muralità di u so scopu u rese faciule sopra à a legalità di i mezi da impiegà. Vulendu fà u bè, fece u male... Or, ch'ellu riposi in santa pace è Diu possa perdunali i so errori ! ». Imposta per via di Tribunale, in un scopu di salubrità publica, a pruibizione di purtà l'arme spezia si mustrò prestu dannifica, giacchè, oramai senza difesa, omi cumu si deve si feranu stuppulà da banditi chè nimu ùn riesce à sottumette . E' quandu dicu « omi cumu si deve » ùn volgiu micca intende, cum'ellu scrivia Vittoriu Hugò, « un homme il faut, c'est-à-dire comme il ne faut pas », vogliu intende, cum'elli dicenu i Sardignoli, « omi cumu saria », omi di pace è chì rispettanu e leggi. Ghjè cusì ch'issa giurisprudenza finiscerà per esse abbandunata in lu 1846, sottu à i colpi accaniti d'una Stampa veradimente stumacata, è di fronte à un rimproveru publicu à populu fattu. Ma entrimu un pocu in u particulare : u 3 ferraghju di u 1837, a Currezzione di Corti assolve un certu Orsughjuvanni Torre, prevenutu di « u fattu di purtà arme è munizioni di guerra, difese da a legge di u 24 maghju di u 1834 ». Avendu da andà à u cunventu d'Orezza, Torre avia dipostu indè un giandarme d'Orezza una pistola da fiancu è un fucile di cummerciu, cù i so cartucci ; qualchì ora dopu, vulendusine vultà in casa, u paisanu andò pè riguarà e so arme; ma u cummandante di a brigata ricusò di rendelile; è cunsidenrandule cum'è arme è munizioni di guerra, ellu e messe sottu mampresa. Dopu à l'appellu di u Ministeru Publicu, u ghjudiziu d'assuluzione fubbe annullatu da a Corte, u 27 aprile di u 1837. Mancu appena scumpacinatu da a mostra di issa poca è tanta zurra, u Tribunale di Corti s'inchjuccò è mantenne u so parè in un secondu ghjudiziu di marzu in lu 1838. Eccu i fatti: U 22 ghjennaghju, Cristofaru - cusì u chjameremu - armatu d'un fucile di cummerciu, andava da u Salicetu, duv'ellu stava, in Pastureccia di Rustinu pè affari di casa; per istrada, scuntrò un brigadieru di genfermeria di Merusaglia chì, cunsiderendu u so fucile cum'è arme di guerra, u messe sottu sequestru. Sottupostu anch'ellu à a critica da a Corte d'appellu, issu ghjudiziu d'assuluzione sarà, cum'è u primu, mandatu in fume da magistrati cunvinti chì - cusì dice a sintenza - « li sendia di da a sfida à issi ronchi di sumeri, ... è, cunservandu l'intrepida serenità di u so carattere, li sendia dinò di mette in mostra tutta a primura è tutta l'energia chì li davanu forza à prò di u bè cumunu». Un' ci volse altru per chì, in l'istessa Corte, s'innalazinu e prutestazioni sdignate di una minurità propiu assiccata. D'issa minurità, l'avimu vista, ne face parte l'autore anominu di u Libracciolu chjamatu « Osservazioni d'un magistratu sopr'à à pruibizione di l'arme in Corsica » (Bastia, stamperia Fabiani, 1842). E' Nasica cummenta in sti termini a sentenza di a Corte di u 2 ferraghju di u 1839. « Letta issa sentenza, omu si sente cum'è oppressu da u pesu di un sentimentu doppiamente penosu. Ci dispace di vede ghjente cusì alta perdesi in sforzi inderni per sustene una causa chè, di bona fede, elli credenu bona, è chì, eppuru, ùn hè nè legale nè utule à u paese. Inoltre, omu ùn pò chè attristassi videndu cundannà, cum'è s'elli eranu crimini, l'intenzioni d'avversarii chì, codice in manu, cumbattenu un opinione ch'elli stimanu funesta per l'isula sana è chè, perciò, ùn pomu adimette. Ghjè veradimente disgrazievule ch'omu possa pigliassi u dirittu di dì tante inghjurie - chì, à pensalle bè, ùn sò chè calunnie - propiu àquelli chè, per mancanza di ragione, ùn si pò cunvince. Di fà cusì, ghjè scurdassi omu chè l'inghjuria ùn aghjunghje nunda a u ragiunamentu, è ch'invece ella l'adibulisce. I difenditori di a pruibizione di l'arme ùn anu, à dilla franca, gran fede in a legalità. A prova si n'hè ch'elli cercanu di mette e so sentenze à l'aridossu di a cassazione. Ben ch'ella sia bella chè capita chè s'arme, di natura sò arme di cummerciu è di cacci, elli finiscenu sempre per pruvà chè l'arme sequestrate sò in fattu, arme di guerra. Elli credenu di scampassila, da a cassazione ! Ma ch'elli facenu errore, quessa si ne và vù i so pedi ! Quì, a quistione di fattu si cunfonde cù a quistione di ghjust'è di ragione. Si tratta soladimente di sapè sè l'arme di cummerciu è di caccia sia cum'ella sia, ghjè quisitone di dirittu chì a so apprezzazione dipende da a Corte suprana. E' a prima volta ch'ella si n'occuperà, tandu ben parechji saranu sgannati ». Ammetendu, inlotre, chè a fattura, a vendita è a compra di e pistole da fiancu ùn sò micca pruibite, issu scrittore cunclude : « U fattu di purtà isse pistole hè dunque permessu. A circustanza di purtalle sottu à a so saraghetta, o in borsa, ùn pò cambianne a natura. Eppuru, ghjè pusitivu chì ghjè per via di a natura di l'arme chè u fattu di purtalle n'hè statu diffesu... Quessa hè vera chè una pistola da fiancu, piatta sottu à una curetta o in altru locu, pò esse periculosa, pò cagiunà incunvenienti gravi ; ma, turnemu puru à dilla, u ghjudice ùn deve punò chè ciò chè a legge cundanna omu. Un' si deve scurdà chè induve ella finisce a legalità, principia a tirania ». Intulandu a seconda parte di u so libellu : « A pruibizione di l'arme in Corsica, invece d'esse utule hè dannifica », u cunsiglieru Nasica osserva infine : « S'omu hà tanta fede in a pruibizione di l'arme, cumu hè ch'ùn si dumanda una legge chì difendi u fattu di purtalle ? Ch'elli dumandinu, s'elli a si sentenu, una legge d'eccezzione pè a Corsica ! Perchè ùn avè u curaggiu di sustene a propia opinione ? Hè megliu a severità d'una legge ghjattiva chè u strapudere di u ghjudice. Ma ch'omu ci rifletti bè : una legge simmule saria u primu passu versu e calunnie. E' tandu ci vurria omu à dissi chè a ghjattiva stella di a Corsica ùn hà ancu compiu u so giru. Anu mossu una cosa assai grave, sopra a quale ùn anu abbastanza riflessu, i primi ch'anu dettu, di a misura pruibita, ch'ella era utule a l'isula. I quadri di u Contu Generale di l'Amministrazione di a Ghjustizia Criminale in Francia sburgiardanu iss'allegazione. Da u ghjornu di a misura di l'arme, ch'ebbe locu in lu 1836, crimini è delitti sò cresciuti : dunque, invece d'esse utule, issa misura hè dannifica ». « Cum'ella si pò vede - scrive in un discorsu u cunsiglieru Don Petru de' Mari « A letica di u Giuratu è di l'Arme in Corsica », 1934 - « u cuntrastu s'innalza finu à a filusufia è s'annerba finu à a pulemica, cun veru dannu, in fin di conti, pè a serenità nicessaria ». U fattu si stà chè, digià, issa letica hà scatinatu una tunizata, cù a publicazione insolita di u cunsiglieru Cappelle, unica ind'è l'annali di a Ghjustizia in Corsica cum'essendu una viulazione palesa di u secretu di e deliberazioni : a prutezzione chè u cunsiglieru Cappelle manda à u Secretariu in Capu, per esse diposta in l'archiviu di a Cancelleria, dice, in fine : « Cunsidereghju chè a misura ch'una giurisprudenza incerta sustene torna, hè incustituziunale, for di legge, dannifica pè u paese è cuscenza, ci vecu un casu gravissimu di rispunsabilità pè i funzinarii chì, cun imprudenza anu pruvucatu l'aduttazione è sbulatu cusì in Corsica una cagione nova di distrubu ». L'articulu di capu di « L'insulaire Français », di u 6 sittembre di u 1837 era dinò ellu di alta eloquenza ; è, qualchì ghjornu dopu, un avenimentu stranu metterà in sussuru u Tribunale di Corti : in Ghisoni, dui duganeri in tenuta ed avendu u so permessu di purtà l'arme sò intimati di dipenele, da i giamdarmi di a brigada d'isssu paese. E' si leghje in « L'insulatire Français » di l'8 nuvembre : « In a nuttata di u 20 sittembre di u 1837, ci hè statu l'assediu, da a forza publica, di e case di i dui duganeri ; tentativi inderni per arrestà i prevenuti ; accolta di paisani ; colpi, tambate è ferite pretese ; marchja furzata di 150 suldati di linea, 24 vultigiatori è 20 giandarmi ; dece donne arestate ; arrubecciu di tutte e ghjalline è di tutti i purcelli - rispettu parlandu - di u paese chì ghjera statu, si pò dì, cum'è accampatu ; ritornu di a ghjustizia bestiale di Morandi ; - tali sò stati i resultati inevitevuli di a pruibizione cumpletta è generale di l'arme ». « Ch'ella misuri, mussiù Réalier, l'impurtanza di u male, è ch'ellu tremi puru ! ». Un' ci hè da dubità chì, tandu, issu rimproveru ùn sia statu quellu di una bona parte di u populu corsu : in primu locu, u rimbeccu di i parenti è di l'amichi di quelle vittime sacrificate senza difesa. Omu ùn si pò scurdà, in l'antiche pievi di a Rocca, d'istu voceru chì crepa u core, compitu ch'impruvisò annantu à a salma insanguinata di u maritu, a veduva di Ghjuvanni Quilichini, ammazzatu cun vigliacchisimu, annantu à a strada chì và da Tallà in Livia. « Bestemmià vogliu lu Rè, Maledì lu Tribunale, Perchì lu disarmamentu Un' l'avianu da fane : U TEMPU DI L'ASSASSINI Appunt'hè quistu d'avale. » Dopu ch'ella ebbe inturbitatu a serenità di a g hjustizia, ch'ella fubbe stata a cagione di azzuffi appassiunati, è ch'ella ebbe pruvucatu tanti eccessi spiacevuli, quella giurisprudenza, avviata in lu 1836 da a Corte Reale di Bastia, anderà à lu prufondu una decina d'anni dopu, purtatasi via da rimuschju di un disturbu chè, per via d'un viziu di natura, ella duvia azzizzà, senza riparu, in a vita corsa. Dicenu chè « e cose longhe diventanu serpi », è masimu quand'ellu si parla di Tribunale ! Ma eccu, è sarà a mio cunclusione, trè pruverbii santi è ghjusti, citati da Petru Morati : « U liticante succumbente ferma spugliatu è nudu » « A' chì vince resta in camisgia ». è soprattuttu, « Hè megliu à avè in pace quattru chè ottu in guerra ». Anton Dumenicu MONTI : TOPOLUGIA, « I ritioli chjusi » (Secondu : W. ROUSE BALL : « Récréations, mathématiques et problèmes des temps anciens et modernes », lib. Scientifique A. HERMANN & Fils, Paris, 1927). In u 1736 - ricordu chì l'annu a Corsica fù indipendente è Cervioni capitale - u geomitru sgiuzzeru Leunardu EULER fece una cumunicazione à l'Accademia di San Petruborgu - Piter, cum'elli dicianu tandu i Russii, Leningradu, cum'elli dicenu avà - dendu a suluzione d'un prublemu chì, à l'epica, si ne parlava assai in Prussia Orientale. Si tratta di u prublemu di i setti ponti di Conisbergu. A cità di Conisbergu - oghje Caliningradu - si prisentava cusì (fig. 1) : A foce di a Preghela ; à mezu, un isulottu ; è per passà è vene, sette ponti. Pretendianu chì si pudia girà a cità, passendu nant'à ogni ponte una volta, è una sola volta. L'affare ùn hè pussibile. E' EULER ne dete a prova, passendu da u casu particulare di Conisbergu à quellu generale d'un numeru qualunque d'isule liate trà d'elle da un numeru qualunque di ponti. In ciò chì cuncerna a suluzione di u prublemu, a figura ch'emu vistu hè ridundante, trapiena di pruprietà ch'ùn ponu ghjuvà. A stesa di e terre, per esempiu, ùn ci entre per nunda. Iste terre si ponu dunque inchjuculì è, à a limita, fanne punti (fig.2). A larghezza di i ponti, dinù, ùn ci entre per nunda. A' a limita si ne pò fà ligne. Iste ligne ponu esse più o menu longhe. Quì e distanze ùn contanu. Avimu cusì una figura chì si chjama un ritiolu chjusu (in francese si dice : un réseau, da u latinu retiolus, diminutivu di retis, in corsu : reta). Avà u prublemu pò ponesi altrimente : Cumu fà per traccià issa figura à muvimentu cuntinuu senza passà duie volte nant'à listessa ligna ? Videremu chì quattru legge, quattru teoremi, stabiliti da EULER, danu a risposta. Ma, prima, per chè no ci possimu sente, bisogna à metteci d'accordu nant'à a terminolugia. A spressione : tracciatu cuntinuu, a riserveremu à e figure chì ponu esse tracciate à muvimentu cuntinuu, senza passà duie volte nant'à listessa ligna. Cunnuscite u segnu di Salomone (fig.3). Forse, dinù, quellu di Macumettu (fig.4). I quattru punti : A, B, C. D, l'isule, i chjameremu : nodi. E ligne: l, m, n, q, r, s, chì aghjunghjenu dui punti cunsicutii, i ponti, e chjameremu: elastiche, postu chì di a lunghezza, l'emu detta, ùn avimu primura. Si capisce chì un'elastica hà dui capi. Ogni capu s'azzinga à un nodu cù un rampinu. U numeru di i rampini chì s'azzinganu à un nodu, dà l'ordine d'issu nodu. A, hè un nodu d'ordine 3 ; C, hè un nodu d'ordine 5. Quandu un ritiolu hè chjusu, nodi d'ordine 1 ùn ci ne hè. Serebbi un'estremità libera. Un nodu d'ordine 2 hè quantu ellu ùn ci sia. Ghjè un nodu imaginariu. Un nodu hè nescu (o sparu) quandu ellu hà 3 rampini, 5 rampini, 7, è via. Un nodu hè coppiu (o paru) quandu ellu hà 4 rampini, 6 rampini, 8, è via. Ghjughjimune a i teoremi d'EULER : 1. Ind'un ritiolu chjusu, u numeru di i nodi neschi hè coppiu. A dimustrazione d'EULER s'appoghja nant'à u fattu chì ogni elastica hà dui rampini. Vi francheraghju d'issa dimustrazione, ma pigliemu un esempiu (fig.5) : Istu ritiolu hà dui nodi neschi. Criscimulu d'un'elastica Azzinghjendu un rampinu in A. Facenu trè nodi Neschi. Induve và l'altru rampinu ? - S'ellu s'azzinga à un nodu coppiu u face nescu, è simu à 4 ; -S'ellu s'azzinga à un nodu nescu u face coppiu, è rifalemu à 2. 2. Un ritiolu chjusu ch'ùn hà nodi neschi hè un tracciatu cuntinuu. 2n essendu l'ordine d'ogni nodu, ogni nodu si pò scumpone in n nodi di secondu ordine, ciò ch'emu chjamatu : nodi imaginarii. Eccu un esempiu (fig.6) : Tandu avimu una ligna chjusa faciule à traccià. Fattu importante : per traccialla, si pò parte da duve omu vole. 3. Un ritiolu chjusu pruvistu di dui nodi neschi, è solu dui, pò esse tracciatu à parte da unu d'issi nodi per ghjunghje à l'altru. Eccu un ritiolu (fig.7) cù 2 nodi neschi : A è Z. S'ella ùn esistia l'elastica chì và da A à Z, a figura entrerebbi ind'u casu di u secondu teoremu. Si pò dunque traccià à parte da A per riturnà in A. Tandu ùn ci hè più chè da traccià a ligna chì và da A à Z. Altru esempiu hè quellu di l'inviluppu (fig.8). 4. un ritiolu chjusu chì hà più di 2 nodi neschi, ùn hè un tracciatu cuntinuu. E' ghjè ghjusta, chì quand'omu parte da un nodu nescu è chì si ghjunghje à un altru nodu senza truvà a surtita, hè chì stu nodu hè nescu. Tantu u tracciatu pianta. Ghjè u casu di a figura di i 7 ponti. Si pò parte da B è gh junghje in D. Quì si pianta. A ligna chì và da A à C ùn hè tracciata. Eccu cum'è EULER avia disciuplicatu u prublemu Di i 7 monti di Conisbergu. A figura semplice, ottenuta à parte da una realità cumplessica, avia quattru nodi neschi, è ùn era un tracciatu cuntinuu. Avà mi dicerete : què hè un ghjocu! Hè statu un ghjocu. Ma, a teuria d'EULER fù l'iniziu d'una geomitrica nova : a TOPOLUGIA. A topolugia, serebbi a geomitria di l'elastiche, una geomitria chì ùn sà ciò ch'ella hè una misura. Serebbi dinù a geomitria di i pastoni in sfurmazione cuntinua; ciò chì si chjama l'OMOMURFISIMU (da u grecu homos = simile, è morphê = forma). Per un topolugistu, u pastone (fig.10) chì passa da a palla à l'ovu, da l'ovu à u pistellu, è da u pistellu à u piribì, ùn perde e so pruprietà. Forma sferica, o forma cubica, per u topolugistu hè listessa cosa. Basta à ùn facci un ciottu. Avà ci vole à dì chì, dipoi EULER, a Topolugia hà fattu strada. Cù l'alemanu RIEMANN, chì li duvimu a cuncezzione muderna di a topolugia. Cù u russiu CANTOR, è a so topolugia insimulista. Cù u francese POINCARE, è a so topolugia algebrica. E' tanti altri, chì tutti ùn i possu mintuà. Oghje, a topolugia hè una branca sputica di a matematica chì s'intramette in tutte l'altre branche. EULER ci averrà pensatu à Quale hè chì a sà! quant'ellu pudia fruttificà quellu ghjocu ? Francescu PERFETTINI « Cronaca spurtiva » L'amichi di Cervioni m'anu incaricatu di pigliami a parte spurtiva di sta ghjurnata, micca chì eiu sia più spertu chè l'altri in stu duminiu ma perch'o cunnoscu à pena d'Inglese è chì pare, à i ghjorni d'oghje, ch'ellu ùn si possa parlà di spor in qualunque lingua senza aduprà termini inglesi. Or' pruvemulila à discorre di spor in Corsu solu... Averia vulsutu oghje favvi vede un filmu chì rilatessi un scontru di ballò, o di futbol s'omu vole, incù un cummentu in lingua corsa, ma da u vulè à u pudè ci hè qualchì volta un passu... Seria statu, issu filmu, quellu di u scontru chì hà oppostu a sguatra bastiaccia à a sguatra di Metz, in terrenu messimu. Un' sò siì voi v'arricurdate : era diggià principiatu l'ultimu quatru d'ora di u macciu chì Bastiacci perdianu per dui à zeru, è tandu quelli chì stavanu à sente u rilatu à u postu temianu chì u contu fussi à a fine ancu più arrabiatu. In vece chì nò! Marchendu duie volti, Bastiacci anu riesciutu à impattà a partita è à vultassine cù u puntu di i macci patti. Un puntu acquistatu in terrenu furesteru hè sempre un bellu affare. Vi leghjeraghju avà un contu resu di un scontru di bozza. Scontru inventaticciu per cambià di spor. « Madison Square Garden ». Unu dopu l'altru I dui buzzori francanu i canapi di u chjerghju duve da qui à qualchì stonda sunerà l'ora di a verità. Dopu à e prisentazioni, puntighjate da plutunate di sciaccamani è di voci, ogn'unu si ne và in u so scornu di u quatratu, si caccia u so accappatoghju di seta è, di spinu à u so cumpetidore, ùn si dà più à pensà chè à ciò chì hà da accade. Di colpu, bruttale, affanosu, u timpanone ribomba à tempu chì i medicatori si ne sianu andati à passi lindi. U cumbugliu lascia piazza à u silenziu. I dui omi, l'ochju fissu nantu à u cumpetidore, sò di punta, incruccati in l'attitutine propria di quelli chì sò decisi à falla finita per u sempre. A prima manu, di regula, hè una stonda d'osservazione in a quale si passa u cumpetidore per ghjudicà e so pussibilità : l'assalti sò lindi, guasi timichi. Ma quì, sta fase hè inutile, chì i dui omi si cunnocsenu essendu si scontri più d'una volta, sempre cù listessa stizza. Allora subitu si battenu, accaniti, salvatichi, tremendi. Più chè u titulu mundiale di tutte e categurie, quì, sta sera, sò duie razze, a bianca è a nera, chì lottanu per piglià a suprana. Ch'elli ne sianu à issu stadu, hè l'opera d'un gran rombu di publicità, di detti insensati è chì vanu criscendu, d'offese ancu. A' e prime mani, u Diu pare intrunatu da l'assalti tremendi di u Biancu chì u si ingutuppa cù cazzotti di latu è à l'insu, rapidi cum'è l'accendite. A folla bianca, fora di sentimentu, mughja u so trionfu. I Neri ghjimbanu u spinu, inquieti. E' di colpu, à a medità di u tempu, surtendu d'unu d'issi frequenti è furiosi tocca tocca, un colpu di latu di u pugnu dirittu fala cum'è una mazza à calzu d'orechja di u vincidore biancu chì perde pede è sbanda pichjatu è ripichjatu da una grandina di colpi chì venenu da e duie bande. U timpanone vene à tempu per salvallu d'esse messu fora. Tecnichi è medicatori s'affannanu in u scornu di u quatratu. A' u ripiglià di a lotta, u buzzore biancu chì hà intesu, inquietu, a so forza trapughjà, si mette à l'ascosu di una guardia prudente è stretta. U neru, sicuru avà di a so superiorità ritrova, balla, sgualtru, aerianu, superbu, in giru à a so preda ch'ellu punghje di tantu in tantu cù diretti cum'è lampi. U Biancu, eppuru, ferma periculosu cum'è una bestia salvatica ferita chì ùn vole more. Fughje à pena à a scimesca à grembiu à e fune è, di quandu in quandu, prova à riaggisce cù larghi cazzotti di latu rabbiosi chì ùn scuntranu chè u viotu lasciatu da e sapienti schisgiate di u so cuntrariu chì, avà, ùn si pò più tuccà. In a sala tracalda, duve si mischjanu sudori strani, u meraghju neru di i capi ricciuti hà supraniatu u marosu biancu chì s'inghjumpa, scunfittu. Nantu à u quatratu, u Biancu faccigonfiu, ochjochjosu, e dinochje ghjuncate, và, persu sottu à colpi chì ne piova. E' poi, di colpu, coltu da un cazzottu direttu à mezu pettu è da un colpu à l'insù, fala in pianu, longu tiratu, è u ghjudice hà tempu à cuntallu fora. « Unu, dui..., nove, fora : » Per ùn esce di stu duminiu di i spor induve omu si batte aduprendu certi colpi classificati è secondu regule definite, è d'altronde per stà à sente u cunsigliu ch'ellu ci hà datu sta mane Pascale Marchetti di alluntanacci da i nostri campanili, vi parleraghju avà di spor chì venenu da i nostri campanili, vi parleraghju avà di spor chì venenu da luntanissimu, da l'isule sgiappunesi. Volesi dì u iudò è u caratè. Dicu « spor », ma ci vole à capisce chì sò spor più in Auropa è in a Merica chè in u so paese d'origine induve elli anu cunservatu più schjettu o so caratteru d'arti guerrieri. A prova si ne hè chì quallà u spor più pupulare un hè nè u caratè nè u iudò, ma u sumò. Forse l'avere te visti luttà siti omatali panzuti è c hjoppulirasati, fora di un ciuffettu, è chì parenu elefanti ma sò sgualtri cum'è poltre. Sti arti marziali sò stati pupularizati ind'è noi da u sinemà, a televisione, e fascie figurative, i rumanzi pulizzeri, ecc., ma per esse cunnusciuti ùn vole micca dì ch'elli ùn ferminu ingutuppati da un certu misteru è ancu d'assai idee falze chì inturbidiscenu l'affari. A prima hè chì a maiò parte di a ghjente videndu caratè pensanu ch'ellu sia iudò. Eppuru basta d'avelli visti praticà unu è l'altru per achjarinisce a cunfusione è per sapè ciò chì tocca à unu è ciò chì vene à l'altru. U iudò adopra, per maiò parte, e pruiezzioni di l'uppunente, ma ancu e strangulature, è si pò circà dinò à fà ghjucà l'articulazioni in sensu cuntrariu di u ghjocu nurmale per svogliele. Ste svugliture sò ciò chì a lingua francese chjama « arm-lock » o « leg-lock ». U caratè hè fattu di colpi minati. Issi colpi si ponu minà incù tutte l'armi naturali (caratè vole dì in sgiappunese « manu nuda » per uppusizione à « manu armata »). Isse armi naturali sò i pedi, e dinochje, e ghjovite, u pugnu o ancu a manu aperta. In st'ultimu casu, si pò minà incù a palma o i taglii. Quì ci hè un sbagliu maiò : si crede chì u tagliu di a manu sia l'arme chì s'adopra più aspessu. Ma u tagliu ùn ghjova micca per dà colpi, ma per l'arresti. Avà hè derta chì un arrestu, s'ellu chjappa una parte sensibule di u corpu, pò fà u dannu, perchì l'arresti ùn ghjovanu micca solu à arrestà o à svià i colpi dati da u nimicu, ma dinò à falli perde l'equilibriu, è per quessa sò fatti secondu listessi principii chè i colpi. Sti principii i videremu dopu. Ancu per u spiritu, sti dui arti sò belli sfarenti. U spiritu di u iudò cunsiste à ùn oppone micca a forza à a forza ma à aduprà a forza di l'altru à prò soiu. Iudò, in sgiappunese, vole dì « via soffice ». Pare difficiule, à prima vista, d'aduprà a forza di l'altru à prò soiu, ma mi spiegu : sè tù mi punti ti tirgu è sè mi tiri ti puntu. Suppunimu chì unu mi punti, in vece d'incruccami è d'oppenemi, possu cede è, schisgiendu, tirallu cum'ellu mi punta à tandu e nostre duie forze s'aghjuntanu. Sì tandu li mettu una trappula si pò capisce chì più averà fattu forza è più parterà. Listessu principiu in sensu cuntrariu s'ellu mi tira. In caratè, in vece, si cerca à rompe l'asslatu di u nimicu è à sciaccalli un colpu chì a faccia finita subitu. I colpi sò di una viulenza è d'una putenza tremenda chì parenu passà l'umanu, ma ùn ci hè miraculi, ùn ci hè chè l'applicazione d'un principiu fisicu faciule. Questu : a putenza d'un intuppu hè prupuziunata à a vitezza è à u pesu ch'omu move. Dunque, perchì u pesu sia massimu si capisce chì ci vole à move u centru di gravità di a persona, sia lampendu l'ilia versu u nimicu o sia per un giru, ancu chjucu, di st'ilia in u sensu di u colpu. Per ciò chì tocca a vitezza, hè certa chì incù assai pratica di listessu muvimentu s'acquista vitezza. Ma perchì u colpu porti tuttu u pesu di a persona, ci vole chì, à u mumentu in puntu di l'intuppu, ancu s'ellu ùn hè chè un attimu, a persona sana fermi inturzata, dura cum'è una statula ; ci vole dinò chì l'equilibriu sia perfettu perchì a forza di u contracolpu valga anc'ella in l'intuppu. Hè quì chì sorge una difficultà : ci vole à esse incurdatu à più pudè à l'istante di l'intuppu per chì tutta a forza sia trasmessa, ma ci vole à esse scioltu quand'ellu parte u colpu o sinnò si perde vitezza. Ci serianu altre cose à dì. Cumu aduprà a forza di u contracolpu, per esempiu. O in chì assu hà omu di più forza, cum'è altru esempiu. O mancu, qualessi sò i punti più sensibili di a persona... Si videria chì tutti issi principii sò faciuli à capissi cum'ella hè faciule à capisce è a tene à mente a descrizzione di qualunque colpu. Hè per ciò chì I metudi di difesa ispirati da l'arti marziali sgiappunesi sò stati cusì numarosi : « Siate sempre più forte chè tutti amparendu u caratè in quindeci lezziò » dice unu. « Per cinquanta mila franchi, vi feraghju cunnosce i secreti di i cavalieri sgiappunesi », dice l'altru... Secretu, ci ne hè unu, è u vi aghju da dì subitu ; cusì u cunniscerete tutti sescendu da quì. U secretu hè chì ci vole à esercitassi assai. Ci vole à praticà, praticà dinò è poi praticà torna. Aghju intesu dì da un gran maestru sgiappunese di iudò, cinta nera di sestu o settimu livellu (a parolla sgiappunese « dan » vole dì livellu) ; hè cusì chì si pò dì chì un colpu hè di livellu altu, mezanu o bassu) : « Una presa, quand'è voi l'avete fatta mille volti principate à cunnoscela ; quand'è voi l'avete fatta dece mila volti site spertu ». Sta pratica senza scaglia hè a più bella lezziò di vuluntà. Ci vole à andà à esercitassi ancu quand'omu ùn hà tantu laziu ; in u corsu d'un eserciziu ci vole à cuntinuà ancu quand'omu hè stancaresu chì osinnò prugressi effettivi ùn ci ne hè. Ben ch'ella parga paradussale, diceraghju chì st'arti marziali sò metudi per vincesi à sè stessu. Aduprendu a vuluntà, a vulunta cresce, hè certa. Acquistendu equilibriu fisicu, s'acquista equilibriu mentale è murale. Quand'ella vene a cunfidenza in sè, a timichezza svanisce. S'ampara à esse sempre pronti ch'ella sia in a cumpetizione o ch'ella sia in una azzuffata in seriu. (Contanu chì u Maestru Funacosci, u babbu di u caratè cum'è noi u cunnuscimu, adestrava i so sculari à tenesi attenti ancu incù una tazza di tè in manu). Ci vole à dì dinò chì più s'acquista è più si vede quant'ellu ferma à acquista, è què hè a gran lezziò di mudestia, ma di sta mudestia chì face chì ùn si scuraggisce omu micca. Per oppenose à altrui (macaru quand'è ùn hè micca un sgalabbatu !) ci vole à mette in ballu tutte e forze ch'omu hà in sè, chì ste forze sianu fisiche o mentali, è dunque ci vole à cunnoscele è à cunnoscesi. Cumpieraghju ramintendu chì di cunnoscesi à sè stessu hè forse u livellu altu di saviezza. Ghjiseppu LEONI « Meccanica di a vittura automobile » Oghje, mondu ghjente sà cunduce una vittura. Ma sò pochi quelli chì sanu cum'ella hè inghjernizata a meccanica ch'elli guidanu. Pe direge una meccanica, hè sempre megliu à sapè cum'ella gira. U MUTORE Eccu quì a figura schimatica d'un mutore di u generu chì omu trova pè u più nantu à e vitture, è dettu « mutore à quattru tempi ». Riduttu à e so pezze principali, istu mutore si cumpone : - d'un cilindru chjosu in cima, - D'un pistone chì colla è fala nentru, - D'un arburu rutatore, mossu da u pistone pè via d'una biella. FUNZIUNAMENTU Figura 1. PRIMU TEMPU : Ricezzione (entrata di i gasi) Partendu da u so puntu più altru, in cima di u cilindru (a), u pistone (b) hè tiratu da a biella (c) quand'omu move u rutone (d) in u sensu di a sflezza. Per via d'una catena (e), l'arburu rutatore (f) voglie l'arburu scaffulatu (g). U scaffulu (h), girendu, pesa a stanghetta (i) chì face calà u puntoghju (j) è apre a stuppella (k) di ricezzione. U muvimentu di u pistone (b) crea un viotu è pruvoca, per aspirazione, l'entrata di i gasi in u cilindru (a). I gasi chì venenu da u carburatore sò cumposti spessu d'un mischju d'aria è di vapori d'essenza. Quandu u pistone si trova in fine di corsa, à u puntu u più bassu, u cilindru hè pienu di gasi. Figura 2. SICONDU TEMPU : Cumpressione (strinta di i gasi). U scaffulu (h) girendu, ùn appoghja più sottu a stanghetta (i) . A molle (l) si stende è tira a stuppella (k) chì chjode l'entrata di i gasi. U rutone (d) cuntinueghja à voglie ; u pistone (b) puntatu da a biella (c) colla è stringhje i gasi in cima di u cilindru (a). A' issu mumentu, un sistemu elettricu, cumandatu meccanicamente, face schjattà un'accendita è i capelettrichi d'una fulminella (m) avvitata in cima di u cilindru (a). A fiaccula piccia focu à i gasi strinti chì splosanu. Figura 3. TERZU TEMPU : A stesa (splusione di i gasi) A forza di i gasi incesi, chì si stendenu, ponta u pistone (b) in fondu di u cilindru (a). A biella (c) face voglie l'arburu rutatore (f). Ghjè u veru tempu mutore, quellu chì pruduce a forza di travagliu. Una partita di sta forza hè ricuperata da u rutone (d) chì piglia abbastanza viulenza per intratene u mutore in muvimentu. Figura 4. QUARTU TEMPU : u scappamentu (surtita di i gasi brusgiati) L'energia cinetica, acquistata da u rutone (d), face ricullà u pistone (b) in cima di u cilindru (a). In issu mentre, u scaffulu à diritta (h') pesa a stanghetta (i') di u puntoghju (j') chì apre a stupella (k') di scappamentu pè lascià sorte i gasi brusgiati. Avà chì u pistone (b) si trova à u so puntu più altru in u cilindru (a), a stuppella (k') di scappamentu si serra, quella di ricezzione (k) s'apre. U pistone (b), tiratu da a viulenza di u rutone (d) rifala, in mentre chì u cilindru si riempie di gasi freschi pè ricumincià un altru ciclu. UNA RIMARCA IMPURTANTE : pè dui giri di mutore ci hè una sola splusione. Face chì sopra à 4 tempi unu solu hè mutore è l'altri trè sò vioti. Figura 5 : u mutore a quattru cilindri. Per avè di più rigularità, u mutore di a maiò parte di e vitture hà quattru cilindri allignati nantu à u listessu arburu rutatore è chì travaglianu in ritardu d'un quartu di giru unu dopu l'altru. Ciò chì permette d'ottene una splusione per ogni giru di mutore. A TRANSMISSIONE DI U MUVIMENTU Quand'omu mette u mutore in marchja, e rote, di regula, ùn giranu micca. Pè falle girà ci vole à fà trè manuvre necessarie, duie di pede, una di manu, nantu à guasi tutte e vitture. In fatti, chì si passa ? Figura 6 : imbregu, vitezze, rote. a) Vidimu u meccanisimu chì omu chjama « l'imbregu » Appughjendu di pede nantu à una pedala (n) - à parte manca in generale - u muvimentu hè cumunicatu à un anellu d'intoppu (p) chì vene à appughjà, faccia à faccia, nantu à un'altru anellu (q). Questu ponta e lame onche (r) chì tiranu i zocculi (s). U discu (t) chì si trova strintu mezu à e sulette di i zocculi è di u rutone (d), hè liberatu, ùn hè più stradatu. U mutore hè staccatu da l'organi principali di trasmissione. Dimu ch'ellu hè sbregatu. b) Vidimu u meccanisimu chì omu chjama « scatula di vitezze ». Senza cappià a pedala, è manuvrendu in una certa manera (quì à tirera) u manicu (u) di e vitezze, a rutella suprana (v), più maiò, vene à ingranassi cù a rutella suttana (w), più chjucuccia. Venimu di passà « in prima ». c) Cappiendu a pedala, l'anellu d'intoppu (p) si ritira. I zocculi (s), puntati da e molle, venenu à stringhje u discu d'imbregu (t) mezu à e sulette, contr'à u rutone (d). U muvimentu di u mutore hè cumunicatu à e rutelle ingranate di a scatule di vitezze è trasmessu à e rote. d) Sbreghendu è mettendu u manicu di e vitezze (u) in una pusizione mezana, e rutelle di l'assiu supranu (x) di a scatuale ùn s'ingrananu micca cù e rutelle di l'assiu suttanu (y). Tandu, ancu s'omu imbrega, u muvimentu ùn hè micca trasmessu à e rote. Dimu chì a scatula hè « à puntu mortu ». Pè rende u più chjaru pussibile u disegnu di a scatula di vitezze , ùn n'avemu micca riprisentatu l'assiu cù e rutelle di a marchja in daretu. e) Mezu à a scatula di vitezze è e rote, avemu schimatizatu i goviti (z) di trasmissione chì permettenu l'articulazione di u bracciu senza noce à u muvimentu rutaticu, qualsiasi a pusizione di e rote. Ghjuvangjacumu ALBERTINI : « PINZAGLIA » (muntame di tralucente) Annu 8007 in una gualassia. Salvamentu d'un populu un pocu speziale incù l'aiutu di l'eletronica............... Hè omu abituati oghje à assicuià l'eletronica à a tecnica spaziale, ella chì permette di fà andà ingenghji al di là di l'orisonti terrani. Ci sò l'onde, nate da emetori à frequenze spaziale, chì da un'aeriale à l'altru stabiliscenu incù i ricevitori, cummunicazione, infurmazione è telecummanda. Ma l'eletronica ùn pianta à issi bisogni, inultrata ch'ell'hè indu e regulazione, i calculi di pusizionamentu, a trasfurmazione è u spachjime di l'energia... ecc. Partendune, è quessa si sà ancu di troppu, l'eletronica pò dinò serve à vince u nemicu è ghjè un fattu di guerra pianetaria chì ci hè cuntatu indu PINZAGLIA, lotta frà un populu di pinzette è trè astri chì volenu a so' distrughjitura. Mubilisate ch'elle sò l'energie d'ognunu, ci vole adattale à u periculu caratteristicu d'ogni aversariu : - arruchjà u campu magneticu d'ADIAMANTE, a pianette magnetica. - Fà schiuppà INGOLA, chì si nutrisce di legnu, - Fà impiusà SOLARIU, a pianetta di a luce, cuncentrendu i so' raggi proprii nant'à ella, incù l'aiutu di scudi à eletroni attivi, Da l'impiegu di a tattica, a scienza è l'organisazione di a lotta, vincenu e pinzette, sbarazzendusi cusì di i so' nemici. Issa fola, cume tante, pò traduce un simbulu : quellu di a resistenza d'un « populu », cunduttu à a vittoria. Ma ghjè prova, à chì n'hà bisognu, chì u corsu pussede o adatta u vucabulariu chì permette di scrive è di dì in ogni circustanza. Assuciendu à duvere parole tecniche tradizunale corse, radicali grechi è latini, o ancu pigliati à lingue straniere, suffissi, accupiendu parole, verbi, sustantivi, aghjettivi... ecc., ùn ci hè penseru à fassi per difinisce qualunche strumentu o funzione in lingua nustrale. U racontu di PINZAGLIA, sustenutu da tralucente, hè presentatu in alleiusvaniscente, prugrammu è cummentu arregistrati nant'à grisgiu magneticu. Una mucisa « cosmica » rinforza l'idea pianetaria è un riverberu eletronicu puntelleghja i mumenti primurosi. Un' s'agisce di fanne un spettaculu audiovisiu, ma perchè ùn utilisà tutte e risorse di u vede è l'audì per arricchisce a cummunicazione in lingua corsa ? Pascale MARCHETTI : parolle dette in chjusura di a « Ghjurnata di a Lingua Corsa. » Sapete cumu u corsu si hè truvatu à esse una « non lingua » : ùn pudia esse insignatu è ricunnisciutu nè cum'è lingua ufficiale, nè cum'è « lingua rigiunale », nè cum'è lingua furestera. Ci hè vulsutu ad appughjassi nantu à u cuncettu di « lingua rigiunale » per esse adimessi in u 1974 à u statutu miseru di a lege di u 1951. Era l'unica manera per esce da u nulla è da l'intera negazione. Era u primu passu da move, è s'hè mossu, cù una lotta accanita. Ma ùn era, è ùn pò esse, chè un primu passu. Perchè ùn esistenu micca « culture rigiunali », ma culture di populi. Ori, a natura stessa di u statu nazione di tipu francese, moltu più s'ellu hè aiutatu da u muvimentu di massificazione chì ghjè quellu di a sucetà d'oghje, s'oppone à a cultura di populu, di tipu corsu, perchè ùn pò cuncepisce altru chè l'assimilazione tutale. Un' hè micca esageratu à dì, in isse cundizione, à datu l'andamentu demograficu, chì da quì à una decina d'anni u corsu sarà spentu cum'è lingua d'usu cotidianu, firmendu un grupettu cunservatore di soli intellettuali. A cultura di u populu periculeghja quand'ellu periculeghja u porta cultura. E' in a falata ci simu, chì in a nostra azzione, quand'ellu ùn si colla più, si fala. Statu quo ùn ci ne pò esse, perchè in issu mentre l'azzione alienatrice, ella, cuntinueghja, cù tutti i mezi pussibuli, sempre più forti è putenti. U periculu per noi hè chì u populu possa pensà chì oramai ciò chì si pudia fà pè a cultura, hè fattu. Quessa hè l'opinione chì l'autorità, partendu da l'altu, cercanu à sparghje. E' un altru periculu saria di cascà in u pruvincialisimu o u rigiunalisimu. Saria d'accità l'infiriurizazione, a discriminazione cuntraria à i diritti universali di l'Omu, a ghjerachia di e lingue è di e culture : ci sarianu lingua è culture superiori, è altre inferiori ! Si pò traie sta cunclusione : à tutte e quistioni « Chì ne hè di a situazione ? », « A' chì ne simu ? », « Cumu anderà à finisce ? », « Ci surteremu ? », è altre simuli, fedighjemu à chì puntu ne sia a lotta pè a lingua, è tandu puderemu risponde.